Infecţiile colibacilare ale purceilor nou-născuţi - Revista Ferma
4 minute de citit

Infecţiile colibacilare ale purceilor nou-născuţi

herman m Infecţiile colibacilare ale purceilor nou-născuţi

Caracteristici epidemiologice

Receptivitatea cea mai mare o au animalele tinere, mai ales în primele 10-12 zile de viaţă.

Instalarea infecţiei colibacilare este condiţionată de existenţa unor factori favorizanţi, care determină scăderea rezistenţei organismului nou-născuţilor.

Aceştia sunt reprezentaţi de: furajarea deficitară a femelelor gestante, mai ales în ultima perioadă de gestaţie (furaje carenţate în vitamine şi proteine, furaje alterate, mucegăite); condiţii zooigienice necorespunzătoare; existenţa unor infecţii cu agenţi etiologici specifici (leptospire, salmonele, diferite virusuri); deficitul imunologic al nou-născuţilor (privarea de colostru imediat după fătare, agalaxia scroafelor); lipsa de experienţă imunologică a mamelor faţă de germenii existenţi în mediul de viaţă al nou-născuţilor.

Sursele de infecţie sunt reprezentate de: animalele bolnave, animalele adulte purtătoare de colibacili, padocurile şi maternităţile igienizate necorespunzător.

Infecţiile colibacilare evoluează ca enzootii de grajd, cu caracter staţionar, morbiditatea şi mortalitatea variind în limite foarte largi. La început, se înregistrează un număr mic de cazuri, la animalele cu rezistenţa cea mai scăzută, dar în continuare, incidenţa bolii continuă să crească. De la o scroafă se îmbolnăvesc toţi purceii, în timp ce, în alte boxe, toţi purceii sunt sănătoşi.


Tabloul clinic

La purcei, perioada de incubaţie este scurtă, de la câteva ore la 1-2 zile. La purceii de 1-5 zile, boala poate evolua rapid, fără semne clinice evidente, iar la purceii ceva mai mari apare diareea cu fecale albicioase, gălbui sau galben cenuşii, eliminate în jet. Se instalează apoi starea de deshidratare, urmată, după 1-2 zile, de moarte.

La purceii înţărcaţi, diareea şi deshidratarea sunt mai puţin grave şi procentul de mortalitate mai scăzut.

Colibaciloza purceilor evoluează mai frecvent sub formă de enterită, mai rar apar forme septicemice de boală.


Tabloul morfopatologic

La necropsie se întâlnesc: colostru nedigerat în stomac, congestia mucoasei intestinale şi stomacale, enterită cataral-hemoragică, conţinut intestinal fluid sau păstos, inflamaţia limfonodurilor mezenterice.


Diagnosticul

În stabilirea diagnosticului se ţine cont de datele epidemiologice, clinice şi morfopatologice, iar confirmarea se va face numai prin examen de laborator.


Profilaxia şi combatere

Profilaxia infecţiilor colibacilare se realizează prin măsuri generale şi specifice.

Măsurile generale de profilaxie au ca obiectiv înlăturarea factorilor favorizanţi, care acţionează atât în viaţa intrauterină cât şi postnatală.

Pentru profilaxia specifică a diareei colibacilare a purceilor, se utilizează vaccinuri inactivate şi autovaccinuri preparate la cerere.

Vaccinurile inactivate conţin mai multe tulpini de E. coli, inactivate cu formol şi căldură, adjuvantate cu hidroxid de aluminiu sau saponină. Ele se administrează scroafelor gestante, la 75 şi la 95 de zile de gestaţie. Autovaccinurile conţin tulpini de E.coli izolate din focarul de boală. Tulpinile bacteriene din autovaccinuri se inactivează cu formol şi se adjuvantează, apoi se pot administra la scroafele gestante, la 75 şi la 95 de zile de gestaţie.

În ultima vreme, au fost produse vaccinuri anticolibacilare care conţin mai mulţi componenţi activi cu rol în imunitate, cum ar fi Pocilis-coli, care are în compoziţie: toxoidul E.coli LT şi antigenii E.coli fimbriali F4ab (K88ab), F4ac (K88ac), F5 (K99) şi F6 (987 P).

Antigenii sunt suspendaţi într-o emulsie. Vaccinul se administrează la scroafe în perioada de gestaţie, pentru ca purceii să beneficieze de anticorpi, prin colostru.

Tratamentul aplicat în colibaciloză este complex şi urmăreşte mai multe obiective: distrugerea agenţilor etiologici, restabilirea homeostaziei, creşterea rezistenţei generale, susţinerea energetică şi combaterea diareei.

Tratamentul antiinfecţios se bazează pe utilizarea antibioticelor, sulfamidelor şi chimioterapicelor. Dintre antibiotice se indică streptomicina şi antibioticele cu spectru larg (tetraciclinele, gentamicina, neomicina).

Există diverse produse medicamentoase (care conţin mai multe principii active) care se pot administra pe cale bucală la purcei şi care, în practică, dau rezultate bune.

Articol publicat în revista Ferma nr. 2(57)/2008

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →