Diferenţe majore în 2008
Mulţi cultivatori au fost încurajaţi de primăvara secetoasă a anului trecut, să semene porumbul chiar din primele zile ale lunii aprilie. Cei care au ales în mod deliberat hibrizi cu o dezvoltare timpurie bună şi o germinaţie corespunzătoare, pot spune acum, cu satisfacţie, că au făcut cea mai bună alegere.
Cu toate acestea, mulţi dintre ei s-au confruntat cu aceeaşi realitate, şi anume faptul că tipuri diferite de hibrizi, semănaţi pe acelaşi lot, în aceeaşi zi, prezentau diferenţe majore de rapiditate, omogenitate şi ritm de răsărire, chiar dacă solul a fost cald, iar răsărirea nu a fost împiedicată de temperaturile scăzute.
Semănatul timpuriu este o practică din ce în ce mai des adoptată de agricultura statelor europene, dar şi din alte părţi ale lumii, datorită următoarelor avantaje:
• perioada de vegetaţie este prelungită, facilitând cultivarea de hibrizi cu productivitate înaltă şi cu maturizare mai târzie;
• hibrizii cu o perioadă de vegetaţie specifică vor fi recoltaţi la un nivel de umiditate mai redus (profit de 3-5%);
• probabilitatea manifestării stresului în perioada de înflorire este redusă;
• gradul infestaţiei cu Ostrinia nublialis este mai scăzut, îmbunătăţindu-se astfel sănătatea spicului.
În Statele Unite ale Americii, semănatul timpuriu s-a răspândit în mod semnificativ în ultimii 30 de ani. O cercetare de piaţă realizată de Universitatea Wisconsin-Madison (Christopher J. Kucharik), arată că începutul semănatului a fost deplasat cu vreo două săptămâni mai devreme în perioada 1979 şi 2005, iar în paralel, semănatul este realizat în prezent cu două săptămâni mai devreme pe întreg teritoriul Statelor Unite.
Toţi hibrizii se pretează semănatului timpuriu?
Desigur, între hibrizii de porumb există diferenţe majore în ceea ce priveşte răspunsul productiv la semănatul timpuriu.
Reacţiile diferite ale hibrizilor, în cazul semănatului timpuriu, sunt cauzate de faptul că seminţele ajung într-un mediu rece şi umed, cu un conţinut scăzut de oxigen, factori care îngreunează germinaţia. În aceste condiţii, o parte dintre hibrizi nu germinează, iar seminţele putrezesc în solul rece şi umed. De cealaltă parte, există seminţe hibride care germinează cât de devreme posibil şi rezistă foarte bine, până când solul se încălzeşte.
Pentru ca hibrizii individuali să poată fi diferenţiaţi unii de ceilalţi, a fost elaborat un nou sistem de calificare, numit Stress Emergence (denumit în continuare: SE). Valoarea SE ne indică, pe o scară de la 1 la 9 (unde 1 înseamnă calitatea de răsărire cea mai slabă, iar 9 cea mai bună), dacă hibridul este potrivit din punct de vedere genetic pentru semănatul timpuriu.
Hibrizii cunoscuţi la ora actuală au fost clasificaţi cu valori de la 3 la 7. Majoritatea hibrizilor comercializaţi de Pioneer în România au primit valori SE mari.
Valoarea SE este un indicator suficient?
Valoarea SE ne indică, din punct de vedere genetic, dacă un anumit hibrid se pretează semănatului timpuriu. Însă este nevoie de investigaţii suplimentare, pentru a determina dacă un anumit lot de seminţe hibride este recomandabil pentru semănatul timpuriu.
În multe locuri din lume, germinaţia în condiţii climatice reci se măsoară prin intermediul testului Cold Test. Acesta însă poate indica răsărirea hibrizilor semănaţi timpuriu într-o foarte mică măsură, deoarece, faţă de condiţiile specifice ale semănatului timpuriu, efectele frigului sunt examinate în laborator, într-un mediu bogat în oxigen.
În aceste condiţii, a fost creat un nou tip de test, pentru a examina efectele unui mediu care nu numai că este rece şi umed, dar este şi fără oxigen.
Testul de stres Pioneer
Ca răspuns la provocările semănatului timpuriu, Pioneer a creat o nouă metodă de testare care, înlocuind mai vechiul Cold Test, poate indica, în mod corespunzător şi anterior semănatului, capacitatea de germinaţie a unui anumit lot de seminţe, în condiţii de frig şi umezeală, fără oxigen.
Testul de stres Pioneer (Pioneer Stress Test – PST) ne va „spune” dacă şi în ce ritm va germina un anumit lot de seminţe, date fiind temperaturile scăzute de la începutul sezonului, şi în ce măsură planta va supravieţui condiţiilor nefavorabile.
La elaborarea PST-ului, Pioneer s-a concentrat în mod special pe semănatul timpuriu în câmp (la debutul perioadei de vegetaţie – sfârşitul lunii martie, începutul lui aprilie). În acest fel, testul poate arăta, cu o acurateţe ridicată, posibila performanţă la germinaţie a unui anumit lot de seminţe hibrid (vezi diagramă).
La ce să ne aşteptăm în viitor?
Experienţa acumulată până în prezent, demonstrează, incontestabil, că semănatul timpuriu oferă beneficii majore mai ales în ceea ce priveşte umiditatea solului la semănat, în comparaţie cu semănatul de la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai.
În plus, cantitatea recoltei, precum şi garanţia că vom avea o recoltă pe măsura aşteptărilor, au crescut de asemenea în mod semnificativ, în majoritatea cazurilor. Aceste observaţii sunt confirmate de testările pe loturi mici şi pe arii extinse realizate de Pioneer cu privire la perioada de semănat.
Anul trecut, seminţele de porumb semănate timpuriu şi care au răsărit în timp util, au avut parte de o cantitate adecvată de ploi, şi doar câteva zile de vreme bună au avut un impact favorabil asupra procesului de polenizare; asta în timp ce porumbul semănat mai târziu, era numai la nivelul brâului şi nu puteam decât să sperăm că înflorirea lor nu va fi afectată de secetă.
Ţinând cont de beneficiile menţionate, suntem de părere că semănatul programat timpuriu va câştiga mai mult teren şi în România. De aceea, Pioneer este gata să ofere hibrizi cu un randament de creştere excelent, care germinează în siguranţă, chiar şi în condiţii de stres.
Pentru mai multe informaţii, contactaţi reprezentanţii locali şi experţii Pioneer în agricultură.
Articol publicat în revista Ferma nr. 2(69)/2009
