Gheorghe Nedelcu, managerul general al ITC, lucrează de 40 de ani în industria semințelor. Mai întâi ca exportator, pe vremea când în România economia de piață era blamată, apoi, în primii ani după Revoluție, atunci când reapăreau primii muguri ai capitalismului la noi.
Acum 40 de ani, managerul ITC vindea vapoare japonezilor
După ce a absolvit facultatea de comerț exterior, în 1973, Gheorghe Nedelcu a lucrat patru ani în comerțul cu vapoare. A vândut mineraliere și petroliere până și japonezilor. Apoi, din 1977, a trecut în departamentul de import-export semințe pentru cultura mare. Era nevoie de oameni pregătiți, cu experiență pentru demararea comerțului cu economiile occidentale, pentru că majoritatea schimburilor de genetică agricolă ale României se derulau cu țările membre CAER. Nedelcu a fost martorul intrării Pioneer pe piața noastră în 1979, dar și al colaborării ulterioare cu, pe atunci, gigantul care adunase majoritatea afacerilor de familie în domeniul ameliorării și multiplicării de semințe din Germania – Sateen Union. Își aduce aminte că floarea-soarelui românească era unul din principalele produse de export. Mai ales în perioada competiției dintre marii cercetători români de la Fundulea, profesorii Vrânceanu (a creat primul hibrid de floarea-soarelui din lume) și Vulpe. Favorit, HS 52 sau Forum 350, creații ale Fundulea, erau în vârful geneticii mondiale. România mai avea contracte serioase, prin intermediul DASC, cu firma olandeză Svan de Ville (între timp a fost achiziționată de Limagrain) pe culturi furajere (graminee și sfeclă furajeră). În rest, multiplicarea era principala afacere cu Occidentul. Ca și acum, de altfel. Doar că volumul este mult mai mare. „Cum să concurăm cu giganți precum Pioneer, care și la finele anilor ’70 aveau un buget impresionant de circa un miliard de dolari?!”, se întreabă Nedelcu.
Împletirea firească a cercetării private cu piața
ITC a fost înființată la finele primului an de capitalism. Iar din 1991 a intrat practic în pâine. E adevărat că avea punți create la nivel de persoane, dar nu a fost chiar așa lesne pe cât s-ar fi așteptat. Alți colegi de-ai lui Gheorghe Nedelcu au ales să importe tutun, cafea și alte bunuri care erau căutate cu disperare de români în acei ani. Dar Gheorghe Nedelcu a fost crescut cu frica de Dumnezeu de către mama sa și a ales o afacere unde nu existau nici atunci prea multe posibilități de evaziune, fiecare sac de semințe având eticheta sa.
Firma a crescut încet, iar acum au o cifră de afaceri care depășește milionul de euro, iar ca tendință pe viitor, mărturisește managerul ITC, țintește undeva spre trei milioane de euro.
Ca viziune, a știut din prima clipă că viitorul comerțului va aparține privaților. Apoi, din 1994, a început un program propriu de cercetare. În special pe floarea-soarelui. A cumpărat 80 de linii de floarea-soarelui de la Nord Dakota University. Fiecare dintre cele 80 de plicuri avea 25 de semințe, la prețul de doi dolari/sămânța. Își aduce aminte că două linii nu au răsărit deloc, fiind produse cu opt ani înainte. Doar patru linii i-au fost cu adevărat de folos.
Apoi a început un program pe rapiță, unde acum dețin două soiuri în comercial, Perla (47% conținut de ulei), care a avut rezultate excelente în Germania în cadrul experimentelor DSV, și soiul Diana. A urmat grâul: ITC 12 și în curând ITC 30, un soi lucrat pe o genetică de grâu de primăvară, cu talie mică, pretabil la densități mari și tehnologii superioare. Într-un lot demonstrativ a atins 11,5 t/ha. La soia, soiul tolerant la secetă, Vigo, a produs anul trecut 1,8 t/ha la neirigat, iar în anii normali, susține Gheorghe Nedelcu, produce frecvent 3 t/ha; iar în condiții de irigat, potențialul se duce spre 4,5 t/ha.
Dețin trei soiuri de muștar antinematodic, dintre care Alex și Cezara se vând bine în Franța. Am reținut că atunci când se cultivă grâu după muștarul antinematodic, producțiile sunt mai mari în medie cu 6-800 kg/ha. Dar la floarea-soarelui, ITC se poate făli cu Betina, un hibrid cu talie mică și capitul mare, care la irigat a realizat producții și de 5,5 t/ha. Betina e în curs de a deveni pretabilă și la tehnologia Clearfield, iar hibridul Vera este high-oleic. În plus, ITC multiplică soiuri de orz de toamnă pentru bere (Vanessa și Estoria) și de primăvară (Streif și Scarlett), soiuri de grâu (Emerino și Pitbull) etc. Pentru viitorul apropiat s-au gândit să investească și în semințe de legume și în producerea de legume în câmp.
Din 2003, ITC a cumpărat o societate agricolă care deține 680 hectare de teren agricol în Popești-Leordeni. Pământul nu e de calitatea pe care și-ar dori-o, dar e aproape de București. ITC are aproape 50 de angajați, din care patru sunt cercetători.
ICT SEEDS A CRESCUT CA O AFACERE DE FAMILIE
Așa a gândit-o de la început. Pentru că modelul european acesta a fost. Multinaționalele au venit după și vor dispărea mai repede decât orice afacere de tip familial în care tradiția vine pe linie genetică. Totuși, soția sa l-a ajutat la început, dar acum îi are alături pe fiica sa – Beatrice – și pe ginerele său – Willy Tavares. Acesta din urmă se ocupă de fermă îndeaproape, între timp a absolvit și un master în Agronomie, după ce a studiat organizarea muncii în Franța. Ca o prelungire a unei relații foarte bune cu directoarea financiară Virginia Petrescu, Gheorghe Nedelcu a hotărât să o ia pe aceasta ca asociat în firmă cu un procent de 20 la sută. Dar afacerea va avea un caracter familial în continuare.
Gheorghe Nedelcu este convins de nevoia de asociere în agricultură și chiar propune un model de asociere la nivelul comunelor. E fan camere agricole și susține consultanța oferită fermierilor de rând. Este convins că genetica autohtonă are segmentul ei de piață, indiferent câte oferte ar veni din afară. Oricum, genetica la nivel mondial s-a nivelat considerabil în ultimii ani, iar diferențele sunt practic insignifiante. Viitorul e în continuare în mâna privaților, chiar și în cercetare. Si, probabil, așa va fi mereu.
Articol publicat in revista Ferma nr. 2 (185) din 1-15 februarie 2017
