Cu Dumitru Manole, administratorul First Grain din Amzacea, ne-am întâlnit la platforma demonstrativă Donau Soja înființată la Agrichim Fetești. Fermierul constănțean a revenit la cultura de soia după mai bine de 20 de ani. „Am o exploatație mai mică. Pentru mine, 80 ha de soia reprezintă zece la sută din suprafață. Am început să recoltez soia din 10 august și mă apropii de o producție medie de 3,5 tone/ha, în condiții de neirigat. Ținând cont de încălzirea globală, am schimbat și tehnologiile din vechile tratate. Cred că toți trebuie să renunțăm la ce am învățat și ce am aplicat și să începem cu noi tendințe vizavi de schimbările climatice. Irigațiile au rămas doar la nivel declarativ. Avem un potențial de minim 350.000-400.000 ha de a cultiva soia, dar sunt dezamăgit că nu avem nici sistem de irigații. Ni s-a promis un miliard de euro pentru structura principală de irigații și 500 de milioane de euro pentru structura secundară”, a amintit Dumitru Manole o promisiune neonorată de autorități.
Semănatul în martie, o soluție câștigătoare
Pentru cultura de soia lipsa irigațiilor este un factor restrictiv, mai ales pentru Dobrogea, o zonă cu indicele cel mai mare de ariditate. Iar pentru a rezista la noile provocări, structura culturilor în zona Dobrogei s-a schimbat. „În Dobrogea cultivăm 60-70% cereale păioase. Rapița fără irigații a devenit o loterie”, spune fermierul.
Ne-a explicat cum reușește totuși să obțină producții bune, pe fondul unui climat potrivnic: „Factorul de restricție este apa. Iarnă avem rareori, solul se răcește mai greu decât atmosfera. Ceea ce-mi permite să încep semănatul la soia când în sol am 6-7 grade, în jur de 10-15 martie. Trebuie să uităm de ceea ce se spunea odată. Pentru că mie îmi trebuie apă ca să germineze sămânța până la 3 cm adâncime. Am avut și brume târzii de primăvară și nu s-a întâmplat nimic cu plantele de soia”, ne-a dezvăluit fermierul o parte din strategia sa.
Pentru a fi sigur de umiditatea pe care a acumulat-o solul din toamnă până la semănatul din primăvară, a decis să facă periodic profile de sol.
Tot prin schimbarea tehnologiilor a rezolvat și atacul de Orobanche în cultura de floarea-soarelui. „Orobanche se dezvoltă atunci când avem 27 de grade. Semănând în 10-15 martie, floarea-soarelui se dezvoltă bine și lupoaia nu mai are putere atunci când apare. Acest lucru l-am discutat și cu cercetătorii de la institutul de protecția plantelor”, a explicat Dumitru Manole.
Producția minimă pentru a fi cât de cât rentabil
Deși nu a mai plouat din 3 iulie, iar temperaturile în zona Amzacea au fost de 36-38 de grade, Dumitru Manole speră să obțină și o producție bună de porumb, de pe cele 80 ha cultivate.
Schimbarea perioadei de semănat și obținerea unor producții acceptabile nu înseamnă ca seceta a trecut fără urme. „Chiar dacă vorbim la soia de o producție de 3,5 tone/ha, eu mă gândesc să fi obținut 5-6 tone/ha, dacă nu era seceta. Sper că la porumb voi obține 8-9 tone/ha. Dar eu am realizat 12-14 tone/ha. Cu 8 tone, la prețurile de acum, de 615-650 lei/tonă, din care trebuie plătit transportul, îmi asigur cheltuiala și puțin profit. E o aventură să semeni soia și porumb.
Floarea-soarelui este o plantă de referință pentru Dobrogea, pentru că este mai rezistentă la secetă. Pe primele 40 ha recoltate, am o producție de 3,8 t/ha. Am semănat 220 ha cu floarea-soarelui. La grâu am avut o producție de 8.100 kg/ha, dar anul trecut am obținut 8.800 kg/ha”, ne-a explicat Dumitru Manole.
Potrivit calculelor pe care le-a făcut, o producție care ar asigura un nivel de echilibru pentru grâu ar fi de minim 5 tone/ha. Prețurile de anul acesta la grâu au fost între 550 și 580 lei/tonă, iar cheltuiala este între 2.500 și 2.800 lei/ha. „Atunci trebuie să ajungem la minim 7-8 tone/ha la grâu”, a explicat Dumitru Manole.
Seceta nu numai că reduce producțiile, dar îl împiedică să facă o rotație corespunzătoare a culturilor. „Abia după 6-7 ani ar trebui revenit pe același lot cu floarea-soarelui. Din cauza secetei, sunt forțat să semăn floarea-soarelui și păioase și nu pot asigura rotația. Apare Sclerotinia și este nevoie de încă două tratamente cu fungicide. Iar atunci cresc și costurile de producție”, explică fermierul.
SUGESTII PENTRU CERCETAREA ROMÂNEASCĂ
La grâu, folosește soiurile străine. Nu neapărat pentru că ar fi mai performante, ci pentru că răspund mai bine cerințelor zonei de cultură. „Avem fenomene meteo extreme, perioade de secetă și apoi furtuni violente însoțite de ploi torențiale pe o perioadă scurtă. Aș ruga cercetătorii din România să realizeze soiuri de grâu cu talie joasă, de 80 cm, poate chiar mai mică, și soiuri precoce pentru zona Dobrogea. Ne trebuie soiuri care să se coacă în luna iunie, să evite perioada de arșiță, care se instalează de la 10-15 iunie. Si dacă depășim perioada aceasta, se realizează producții de 7-8 tone/ha”, spune încrezător Dumitru Manole.
La soia, a ales soiurile create la SCDA Turda. Si este mulțumit. Problema se pune însă la faptul că cercetarea din România, chiar dacă are rezultate bune, acestea nu sunt cunoscute. „Multinaționalele știu să facă afaceri, dar stațiunile de cercetări nu ies pe piață, stau în turnul de fildeș. Si apoi ne plângem că nu avem bani. Trebuie neapărat să iasă pe piață, pentru că au știință, au creații”, a conchis fermierul.
Articol publicat in revista Ferma nr.16(177) 15 – 30 septembrie 2016
