Despre situaţia actuală din pomicultura autohtonă, am stat de vorbă cu reprezentanţii a două asociaţii de producători din bazinul pomicol Voineşti – Dâmboviţa şi din judeţul Argeş.
Seceta actuală compromite şi producţia anului următor
Ion Oprea, preşedintele Asociaţiei Pomicultorilor Dâmboviţeni spune că în primăvară era convins că anul în curs va fi foarte bun pentru fermierii români profilaţi pe pomicultură, însă visul său a fost destrămat de seceta din zilele care au urmat.
„La 1 iunie vă spuneam că 2012 e un an foarte bun, însă, iată, acum, din păcate, nu mai pot afirma acelaşi lucru. Unii au fost afectaţi mai mult, alţii mai puţin, dar per ansamblu cred că vorbim de producţii mai mici cu 10-20 la sută comparativ cu 2011. Există şi cazuri foarte proaste în care avem recolte mai mici chiar cu 40 la sută”, declară Ion Oprea.
Reprezentantul pomicultorilor din Voineşti susţine însă că problemele fermierilor sunt departe de a se fi încheiat. „În medie, în 2012 avem recolte mai slabe. Însă lipsa apei va afecta şi anul următor, existând deja semnale că în anumite exploataţii vor fi compromise şi producţiile din 2013. E posibil ca în 2013 producţiile să fie diminuate cu circa 20 la sută din lipsa precipitaţiilor din 2012”, explică Ion Oprea.
Posibilităţi de valorificare există
Modalităţile de vânzare a fructelor variază de la formele simple, cum ar fi culegerea merelor direct din pomi de către cumpărători, până la cele mai moderne şi consacrate. „Există trei posibilităţi: producătorii încearcă să-şi vândă marfa în pieţele agroindustriale, din oraşe mai mari, precum Bucureşti, Ploieşti, Constanţa.
Aici ne referim la cantităţi mai mici. Alţii livrează către depozitele de gross din oraşe, respectiv o parte dintre producători deţin contracte cu comercianţii. De asemenea, se mai practică şi vânzarea fructelor direct din fermă, chiar din pomi, cumpărătorii culegând fructele cu mâinile lor”, susţine Ion Oprea.
120 ha plantate anual
Cu siguranţă, vestea cea mai bună din Voineşti este aceea că aici se plantează anual circa 100.000 de pomi, pe circa 120 ha, semn că producătorii nu s-au lăsat dezamăgiţi de greutăţi, încumetându-se să meargă mai departe.
Asociaţia Pomicultorilor Dâmboviţeni – Voineşti, înfiinţată în anul 2000, reuneşte circa 1000 de fermieri care deţin 2000 de hectare de măr, respectiv 100 ha de prun şi păr.
Producţii proaste, preţuri mici
Iulian Cujbescu, vicepreşedintele Asociaţiei Fermierilor din Horticultură şi Producţia Vegetală (AFHPV) AgroArgeş, cu sediul la Călineşti, susţine că seceta din 2012 a diminuat producţiile de măr şi prun cu circa 60-70 la sută comparativ cu recoltele din 2011. „Din nefericire, 2012 nu se arată a fi un an bun pentru fermierii din Argeş. Seceta a redus recoltele cu 60 şi 70 la sută, faţă de anul trecut, atât la măr, cât şi la prun. În schimb, calitatea este relativ bună peste tot”, ne-a declarat Iulian Cujbescu.
Cum reuşesc să supravieţuească fermierii în condiţiile actuale? „Din informaţiile mele, merele nu rămân nevândute, numai că preţul nu este suficient de mare pentru a obţine profit. Principala cauză a scăderii preţurilor la mere este faptul că în România se importă prea mult şi prea ieftin fructe din Europa. Iar noi nu putem concura cu producătorii occidentali, asta pe lângă evaziunea fiscală generată de comercianţi”, afirmă Iulian Cujbescu.
Conform vicepreşedintelui AFHPV AgroArgeş, merele de consum pleacă din fermă la preţul de 1 leu kilogramul, iar prunele costă între 0,8 şi 1,2 lei kilogramul, în funcţie de calitate. „Anul trecut, la mere şi la prune s-au practicat aproximativ aceleaşi preţuri.
În 2012, rentabilitatea noastră este afectată de preţurile inputurilor, care au crescut în ultima vreme. Mă refer la toate inputurile, începând de la motorină, pesticide etc, fără să mai punem la socoteală munca sau alte costuri aferente, care merg numai în sus”, arată Iulian Cujbescu.
Pe termen mediu şi lung, pentru a putea face o agricultură profitabilă, fermierii sunt obligaţi să se modernizeze şi să-şi eficientizeze activitatea. „Avem nevoie să ne dotăm cu utilaje performante şi să irigăm. Fără o tehnologie adecvată nu mai facem faţă concurenţei”, susţine Iulian Cujbescu.
În privinţa desfacerii produselor, reprezentantul AFHPV AgroArgeş insistă pe importanţa grupurilor de producători. „fără forme asociative nu se poate. Însă, o astfel de organizaţie trebuie să funcţioneze bine, să vină în ajutorul membrilor, aşa cum este în străinătate. Recent am avut contacte cu francezii.
Ei bine, aceştia ar fi dispuşi să preia de la noi fructe, în anumite condiţii, dar cantităţi mari, de zeci de tone pe an. Lucrul acesta noi, în prezent, nu-l putem face. Noi putem livra doar cantităţi mici, cu care, evident, nu putem vorbi de contracte serioase şi, deci, de agricultură profitabilă”, susţine Iulian Cujbescu.
Ţuica se vinde mai bine decât pruna
„Avem nevoie de pomi care să intre cât mai repede pe rod, cu talie mică, pentru o întreţinere cât mai uşoară
Iulian Cujbescu, vicepreşedintele AFHPV AgroArgeş
Pentru prune, fermierii din Argeş au găsit o soluţie: producţia este transformată în ţuică, care, ulterior, este valorificată pe întreg parcursul anului. „Din prune, fermierii fac ţuică de calitate, scoasă la 28-30 de grade, foarte apreciată. Ulterior, fiecare îşi vinde ţuica cum şi unde poate, în general, la preţul de 10 lei litrul. Acest tip de comerţ merge, numai că pentru a vinde un volum mare ai nevoie de timp”, explică Iulian Cujbescu.
Asociaţia Fermierilor din Horticultură şi Producţia Vegetală AgroArgeş reuneşte 250 de fermieri, care deţin suprafeţe de livadă cuprinse între 0,5 şi 6 ha per producător.
INFO
PREŢUL PIEŢEI
Producătorii stabilesc preţul de pornire
În privinţa formării preţurilor, Ion Oprea este de părere că nu samsarii, ci fermierii sunt cei care dau tonul pe piaţă. „Orice comerciant ori samsar îşi face obligatoriu nişte calcule, înainte de a afişa preţul pe tejghea.
Astfel, el trebuie să ţină neapărat cont de transport şi de cheltuielile aferente – cifrate la circa 0,5 lei/kg, cât şi de câştigul lui – care trebuie să fie de circa 1 leu/kg. Aşa se face că la cei 1,2 lei – să spunem – la cât plăteşte în fermă pe kilogram, comerciantul mai adaugă 1,5 lei, ca să rezulte preţul final”, declară Ion Oprea.
Rentabilitatea – de la 1,5 lei în sus
La ce preţ ar trebui să-şi valorifice fermierii fructele pentru a fi rentabili? „Noi ar trebui să vindem merele pornind de la 1,5 lei kilogramul, pentru a ne acoperi cheltuielile şi a avea un profit minim. În industrie livrăm la preţuri cuprinse între 0,3 şi 0,5 lei kilogramul, preţ acceptabil”, afirmă Ion Oprea.
În privinţa concurenţei făcute de importatori, Ion Oprea susţine că pomicultorii din Voineşti sunt privilegiaţi. „Producătorii din Voineşti sunt profilaţi pe soiul Ionathan, care nu se importă, ceea ce este în beneficiul nostru, mai ales că românii preferă Ionathanul, fiind deosebit şi gustos”, explică Ion Oprea.
