„Tripsii atacă mai mult răsadurile din sere şi solarii, iar dacă nu faci tratamentele la timp, rişti să pierzi din cultură pe parcursul întregului an de producţie. Adică, pierderile pot ajunge şi până la 90%. De exemplu, am fost sunată de un legumicultor care se plângea că are cultura atacată de trips. Am dorit să văd exact ceea ce se întâmplă la faţa locului şi am constatat că, de fapt, la acele răsaduri era un atac foarte puternic de păianjen (Tetranychus urticae). Vreau să subliniez accentuat faptul că, dacă tehnologia de cultură la plantele de câmp este cât de cât stăpânită, combaterea bolilor şi a dăunătorilor din legumicultura în spaţii protejate şi, în special, din segmentul de producere a răsadurilor, reprezintă o ştiinţă destul de grea”, menţiona Silvia Ambăruş, cercetător la Staţiunea de Cercetare – Dezvoltare Legumicolă Bacău.

Riscul fitotoxicităţii

Silvia Ambăruş atenţionează: „atunci când începem producerea răsadurilor, obligatoriu trebuie să avem substanţele de combatere a unor astfel de atacuri, dar alegerea nu trebuie lăsată pe mâna comercianţilor, ci trebuie să fie stăpânit foarte bine domeniul sau să fie consultaţi specialiştii. Altfel riscăm să nu stopăm atacurile, ci să producem o fitotoxicitate a plantelor care poate fi confundată cu o boală, ceea ce chiar reprezintă un drum fără întoarcere. Noi, de foarte multe ori, am oferit astfel de sfaturi şi informaţii peste tot în ţară, fiindcă am primit şi primim numeroase apeluri telefonice de la micii producători. Îi ajutăm cu drag şi fără nicio răsplată bănească, ci pur şi simplu pentru a le fi alături celor care încearcă să dezvolte domeniul legumicol”.

2 măsuri împotriva tripşilor

1. Igienizarea spaţiului unde se produce răsadul;
2. Evitarea suprapunerii speciilor legumicole.

„În câmp, peste iarnă, tripsul îngheaţă. Supravieţuieşte numai în spaţiile protejate, unde găseşte căldură şi umiditate. Asemenea caracteristici se regăsesc în spaţiile de producere a răsadurilor. Acolo trebuie să se efectueze o dezinfecţie repetată. Apoi, micii producători obişnuiesc să producă răsaduri în spaţii unde se practică sistemul cultură peste cultură sau sistemul intercalat. Fiecare cultură are un anumit tip de produs care trebuie aplicat pentru combaterea dăunătorilor”, sublinia Silvia Ambăruş.

Omizile au făcut ravagii

Pe lângă atacul tripsilor, în zona Moldovei a fost constatat şi un atac deosebit de puternic şi extins al omizilor (Helicoverpa Armigera), care a condus la cele mai mari pierderi în numeroase culturi legumicole.
„Din ceea ce am văzut, au fost chiar mai multe cazuri de atac al omizii decât cele de atac al tripsilor. Pur şi simplu, aceste omizi au făcut ravagii în culturi. Acum vedeai fructe deosebit de frumoase şi, într-o perioadă foarte scurtă de timp, observai că totul se pierde, după ce omida reuşea să facă inserţii foarte fine în respectivele fructe, producând galerii care pot fi infectate şi cu alţi agenţi patogeni. Anul acesta, am văzut astfel de atacuri, de exemplu, în cultura de năut. Niciodată, în cei 40 de ani de activitate, nu am avut ocazia să observ asemenea imagini, în care omida se prezenta atât de bine adaptată, încât spuneai că este nervura frunzei şi nu un atac masiv al acestui dăunător. La fel şi la capsulele şi păstăile leguminoaselor, imagini incredibile, cu atacuri crunte şi nemaiîntâlnite în toată viaţa mea de specialist. Tratamentele trebuie făcute la timp şi corect”, conchide Silvia Ambăruş.

RĂSADURI SEPARATE DE CULTURI

Producerea de răsaduri trebuie să se facă în spaţii în care nu există şi culturi în vegetaţie. De răsaduri depinde tot anul următor de producţie, deci trebuie avută foarte mare grijă de ele. În primul rând, nu poate fi folosită aceeaşi concentraţie a substanţelor de combatere. Dacă nu se utilizează soluţia potrivit preparată, dăunătorul va migra de la cultura mai avansată către plăntuţa mai tânără şi mai fragedă, iar această migrare înseamnă că din start va exista un handicap în următorul an de producţie.

4 MĂSURI PENTRU PREVENIREA DĂUNĂTORILOR

Pentru a preveni atacurile dăunătorilor, specialiştii recomandă:

1. Arătura de toamnă sau săpatul adânc, pentru a împiedica hibernarea pupelor;
2. Amplasarea unor bariere de tip plase amplasate în lateralele spaţiilor protejate, pentru a umbri şi pentru a nu permite înaintarea moliilor în zonele de cultură;
3. Consultarea cu specialiştii, comunicând inclusiv prin sistemele online, foto – video, dacă nu se poate la faţa locului;
4. Înfiinţarea timpurie a culturilor, pentru a permite creşterea vigurozităţii plantei în caz de atac al dăunătorului.

Tratamentele efectuate la timp înseamnă şi că nu le facem după ureche. Trebuie să ştim exact tipul atacului. Foarte mulţi legumicultori confundă atacurile diverşilor dăunători şi aplică tratamente greşite – SILVIA AMBĂRUŞ, cercetător la SCDL Bacău