Plantele de grâu spelta au tulpini tari, înalte de 100 cm, cu internodii goale. Spicele sunt lungi, laxe, cu rahisul fragil. Boabele la maturitate rămân îmbrăcate în palee. Paleele reprezintă 21 – 24% din recoltă. Specia se cultivă în zonele mai umede și răcoroase.
Beneficiile grâului spelta
În prezent specia prezintă mult interes datorită compoziției armonioase a boabelor în vitamine, minerale, carbohidrați, grăsimi și un conținut ridicat de fibre și albumine. Dintre vitamine se menționează A, E, B1, B2, PP, acizi grași, minerale esențiale (fier, magneziu, fosfor, calciu) și numeroase microelemente.
Sunt menționate efectele produselor obținute din boabe prin stimularea metabolismului, accelerarea activității rinichilor și detoxifierea organismului. Au efect de regenerare a celulelor, mărind capacitatea potențialului intelectual. Produsele din boabele spelta sunt recomandate în leucemie, cât și în alimentația persoanelor cu intoleranță la gluten, datorită structurii moleculare a proteinelor cu similitudine cu conținutul plasmei umane. Făina este de foarte bună calitate, folosită la fabricarea pâinii fără amelioratori. Se recomandă boabele sub formă de fulgi în alimentația copiilor, bătrânilor și a persoanelor debile.
Principalele verigi tehnologice:
Rotația culturii.
Bune premergătoare sunt plantele care părăsesc terenul devreme ( mazărea, fasolea, borceagul, rapița, cartofii timpurii)
Fertilizarea
Având sistemul radicular slab dezvoltat, cu putere redusă de solubilizare a fosforului din combinațiile din sol, răspunde favorabil la aplicarea de doze moderate de îngrășăminte cu azot și fosfor.
Faptul că specia prezintă importanță pentru cultura ecologică, s-au făcut cercetări privind fertilizarea cu gunoi de grajd și alte îngrășăminte organice, obținându-se sporuri mari de recoltă.
Sămânța și semănatul.
Soiurile de grâu spelta denumite în UE ,, soiuri reale” sunt:OBERKULMER ROTKORN, SCHWABEN OSTRO.
În prezent s-au introdus în cultură soiurile:
HUBEL, ROUQUIN, REDOUTE obținute prin încrucișări, care sunt mai productive și au tulpini mai scurte.
Pentru semănat se folosesc loturile de sămânță cu P=98%, EG=85% și MMB cât mai mare.
Perioada de semănat este 1 – 20 octombrie. Semănatul mai devreme expune plantele la atacul de făinare. Întârzierea semănatului se soldează cu pierderi de recoltă de 20 – 30 kg/zi în luna octombrie și de 50 – 80 kg/zi în luna noiembrie. Până la intrarea în iarnă plantele au nevoie de 400 – 4500C, pentru formarea a 3 – 4 frunze și 1 – 2 frați.
Densitatea de semănat trebuie să asigure la recoltare 500 – 700 spice/m2.
Cantitatea de sămânță este de 200- 250 kg/ha. Distanța între rânduri 10 – 18 cm.
Adâncimea de semănat este de 4 – 5 cm pe solurile cu textură mijlocie și umede și de 5 – 6 cm pe solurile uscate și ușoare.
În prezent în România se cultivă soiul OBERKULMER ROTKORN, la care producțiile obținute au fost de 3000 – 3600 kg/ha. Suprafețele sunt limitate. Sămânța folosită la semănat provine din Germania cu obligația cultivatorului ca întreaga producție să fie contractată cu furnizorul de sămânță.
În prezent se apreciază că grâul spelta prezintă interes în România pentru zonele cu climat mai rece și umed, unde este posibil să fie mai rentabil decât alte cereale.
Interesul față de această specie a crescut datorită faptului că dă bune rezultate și în condiții de fertilizare cu doze mici de îngrășăminte și puține tratamente fitosanitare. În aceste condiții este promovat în țara noastră pentru agricultura ecologică.
