Recunoscuţi pentru cultura mare, grupul de firme Maxagro (Gătaia – Timiş) a avut şi un program foarte ambiţios de dezvoltare în domeniul creşterii vacilor de lapte. Au început cu o sută de vaci (plus tineretul aferent) şi un singur grajd. Obiectivul lor era să ajungă să mulgă o mie de vaci, în 8-10 ani. Pentru aceasta, au avut nevoie de un program de dezvoltare a fermei zootehnice. Rota Guido a proiectat şi a realizat construcţia acestei ferme moderne. Am vizitat-o împreună cu Giuseppe Volta – director comercial Rota Guido Italia, Claudia Cadar – administrator Rota Guido România, şi Leonard Gonciulea – director economic Maxagro.

Scurt istoric
Încă din 2012, specialiştii Rota Guido au gândit dezvoltarea fazială a complexului zootehnic. Atunci când au preluat proiectul, au început prin construirea unui prim grajd (de 500 capete, vaci la muls şi tineret) legat la vechea sală de muls, pentru a valorifica şi a exploata la maxim sala de muls. Odată ce primul adăpost a fost finalizat şi populat, vechea sală de muls a devenit insuficientă. Atunci s-a început construcţia unei noi săli de muls (2×25 posturi) şi care are ataşat un adăpost pentru două grupe de vaci (cu producţie mare). A urmat imediat ridicarea celui de-al doilea adăpost cu o capacitate de 500 de vaci, în partea dreaptă a noii săli de muls. Vechea sală de muls a fost desfiinţată şi tranformată, împreună cu grajdul iniţial, în adăpost pentru tineret. În acel moment se aflau la muls 700 de vaci de lapte. Cu tot cu tineretul aferent, în total erau circa 1500 de capete. „Atunci a început să devină o problemă gestionarea dejecţiilor. Fiecare fermier cunoaşte că aceasta este una dintre cele mai mari probleme într-o fermă zootehnică. Această problemă trebuia transformată într-o resursă… Şi cea mai bună soluţie a fost să facem o instalaţie de biogaz”, ne-a declarat Giuseppe Volta, director comercial Rota Guido Italia. Instalaţia de biogaz a fost construită în perioada 2016-2017.
Ultima achiziţie a fost un tanc de lapte cu o capacitate de 40.000 de litri şi un răcitor ultra rapid.
Odată cu construirea ultimului grajd, de 500 capete, proiectul a fost finalizat. Acum în fermă este un efectiv total de 2200 animale, din care o mie vaci la muls.

Instalaţia de biogaz
În instalaţia de biogaz, prin fermentaţie anaerobă, substanţele organice se transformă în biogaz ce alimentează un cogenerator care produce energie electrică şi energie termică. Energia electrică este vândută în reţeaua naţională, iar cea termică este folosită, în parte, pentru a încălzi cele două digestoare, iar restul este la dispoziţia fermei: pentru a încălzi birouri, pentru a produce apă caldă, pentru viţei etc.
Un alt mare avantaj al instalaţiei de biograz este acela că dejecţiile introduse în digestoare se mineralizează, iar acest digestat devine un îngrăşământ cu o mare valoare agronomică, ce poate aduce sporuri ale producţiei agricole de 15-20%.
După trecerea prin instalaţia de biogaz, este separată faza lichidă de cea solidă a digestatului şi apoi este posibilă administrarea diferenţiată, în câmp, a celor două componente.
Instalaţia de biogaz are o putere instalată de 1 MW, iar fermentaţia se realizează în două faze, într-un digestor primar şi într-unul secundar. În digestorul primar se introduc toate materiile organice: dejecţii lichide şi solide, paie şi siloz de porumb. Aici are loc prima fermentaţie şi se produce majoritatea cantităţii de gaz, dar care este mai puţin bogat în metan. În al doilea digestor se completează fermentaţia şi producţia de biogaz este mult mai bogată în metan, cu peste 55%. Digestoarele au diametrul de 24 m şi 6 m înălţime. Acum este în derulare un studiu de fezabilitate pentru a evalua posibilitatea ca digestatul solid să fie ambalat (însăcuit) şi comercializat.

Gestionarea efectivului
Proiectarea fermei s-a făcut astfel încât gestiunea efectivului, respectiv fluxul de animale, precum şi bunăstarea acestora să fie asigurate. Toate investiţiile au condus la rezultatele foarte bune pe care ferma le are acum, nu doar la nivel de România, dar chiar şi la nivelul Europei.
Aşa după cum ne-a prezentat Giuseppe Volta, o fermă zootehnică bine organizată trebuie să prevadă şi să aibă trei zone distincte, bine organizate:
– pregătirea, prepararea şi stocarea furajelor vizează una dintre primele investiţii în fermă şi prioritatea absolută pentru a garanta o corectă şi suficientă furajare. Ferma dispune de o bucătărie furajeră în care sunt pregătite furajele pentru toate categoriile de animale.
– corecta organizare a fluxului animalelor. Cele 1000 de vaci la muls sunt împărţite în diverse grupe: primipare/multipare; în funcţie de capacitatea de producţie şi curba de lactaţie; animalele înţărcate în cele două faze: I şi în pregătire pentru fătare; faza de tranziţie: 21 zile înainte de fătare şi 15-20 zile după fătare. O atenţie maximă se acordă viţeilor imediat născuţi, element esenţial pentru formarea tineretului de înlocuire care trebuie să continue îmbunătăţirea şi ameliorarea potenţialului genetic al efectivului. Precum şi perioada delicată – postînţărcarea viţeilor, diversele categorii de vârstă şi până la însămânţare.
– gestionarea dejecţiilor – depozitare şi utilizare.

Bunăstarea animalelor
Realizarea proiectului a urmărit permanent asigurarea bunăstării animalelor: „Aceasta este prima condiţie pentru a mări producţia de lapte – reducerea pe cât posibil a stresului termic şi a stresului social”, ne-a precizat Giuseppe Volta.
Stresul termic se combate prin diverse sisteme de control al microclimatului (ventilatoare, sisteme de udare/aspersoare) atât în grajd, cât şi înainte de intrarea în sala de muls. Vacile relaxate cedează mai bine laptele. „Scopul nostru este să menţinem temperatura vacilor, mai ales cea intrauterină, sub 39o. Peste această temperatură, apare infertilitatea cauzată de stresul de cald, urmată de diminuarea apetitului şi de scăderea producţiei de lapte. Am redus pe cât posibil stresul termic în timpul verii. Iarna nu este o problemă menţinerea unui climat de confort pentru animale. Cu ajutorul prelatelor laterale, se reduce viteza curenţilor de aer”, a explicat Giuseppe Volta.
Stresul social are o influenţă mai negativă decât cel termic, deoarece durează tot anul. „Noi am constrâns animalele să trăiască toată viaţa lor în acest ambient, în competiţie unele cu altele. Este fundamental la nivel de proiectare să ştii exact cât de late trebuie să fie aleile de mişcare a animalelor, dispoziţia şi poziţionarea diferitelor pasaje de trecere, astfel încât şi animalele mai slabe să aibă posibilitatea să ajungă uşor/fără competiţie la frontul de furajare, la adăpători şi la zonele de odihnă. Toţi ştim că orele de odihnă sunt esenţiale. Vacile de lapte, în special, trebuie să se odihnească cel puţin 16 ore/zi, fiecare oră în plus în care animalul stă jos la odihnă corespunde cu 2 litri de lapte în plus la producţia zilnică. Toate acestea sunt gândite, proiectate şi construite ca să uşureze munca fermierului şi să garanteze animalelor condiţii ideale/maxime de confort, iar, în final, să avem un rezultat economic pozitiv, pentru ca activitatea fermei să poată continua. Este exact ceea ce se întâmplă în această fermă”, ne-a declarat Giuseppe Volta.
Acum, în ferma de la Gătaia, producţia este de 31 litri/zi/vacă mulsă, în condiţiile în care multe dintre vaci sunt la prima lactaţie. „Ne dorim să ajungem la o producţie medie de 33-34 litri de lapte/zi/vacă la începutul anului viitor şi, de ce nu, să avem şi noi vaca noastră cu o producţie de 37-38 l de lapte/zi. Acum mulsul se face de două ori pe zi, iar spre sfârşitul anului vom începe să mulgem de 3 ori/zi, ceea ce ar putea să ne aducă cu 12-15% mai mult lapte”, a precizat Leonard Gonciulea.
Tot de la directorul economic Maxagro am aflat că pentru însămânţare se foloseşte material seminal de la tauri aflaţi în „Top 10” mondial, WWS (95%), ABS şi AltaGenetic. Toate vacile sunt dotate cu pedometru, iar rata depistării estrusului este de 96%. Numărul de paiete per gestaţie este de 1,6 la viţele şi 2,8 doze la vaci. La viţele se foloseşte material seminal sexat, la fel şi la vacile aflate la prima însămânţare. În fermă sunt 110-130 fătări/lună şi sunt păstrate doar femelele, masculii fiind vânduţi imediat după naştere.
Ferma de vaci de lapte este susţinută de baza furajeră. Din producţia proprie provin porumbul siloz, grâul, triticalele şi lucerna.
La plecarea din fermă ne-am întâlnit şi cu Iouzika Zifceak, unul dintre proprietarii fermei, care ne-a declarat: „Investiţia totală, inclusiv în animale, se ridică la aproape 15 milioane de euro. Când pleci la drum – pleci cu un specialist. Giuseppe Volta este unul dintre cei mai experimentaţi proiectanţi, un adevărat profesionist. Am ales să lucrăm cu Rota Guido din acest motiv şi ne-am înţeles bine de la început. Anul acesta am terminat ultimul grajd şi aici ne oprim. Avem o capacitate de 2200 animale şi mai sunt doar mici retuşuri de făcut. Poate pe viitor vom mai construi un mic abator şi o carmangerie”.

EFICIENŢA ECONOMICĂ A FERMEI ZOOTEHNICE
Eficienţa unei ferme depinde de modul în care sunt optimizate costurile fixe. „Atunci când noi pornim un proiect de dezvoltare zootehnică, avem în vedere următorul considerent: ce face un fermier? Dacă este un fermier care face lapte, atunci acesta transformă alimentele în lapte. Cu cât va fi mai bun să facă acest proces, cu atât va câştiga mai mult. «Maşina» care îi permite să facă acest proces este vaca. Nici o altă activitate industrială nu poate să meargă bine dacă «maşina» nu este bine tratată. Nu este o regulă sau o reţetă standard. Trebuie luată în considerare dimesiunea finală a fermei pe care vrea să o construiască, structura iniţială existentă (ceea ce are deja), timpul în care vrea să realizeze proiectul, dar şi clima şi terenul disponibil. Acestea sunt cele mai importante. Avem acum în România peste o sută de ferme construite, de la micile ferme de o sută de vaci, până la cele de peste o mie de vaci de lapte. La 1000 vaci/fermă se optimizează cel mai bine costurile fixe ale fermei. Costul de producţie al unui litru de lapte este format, în principal, din două valori: costul furajului şi costurile fixe. Costurile alimentare sunt constante. Optimizarea costului de producţie pentru litrul de lapte se poate regla din costurile fixe”, consideră Giuseppe Volta.

Articol publicat în revista Ferma nr. 9/236 (ediţia 15-31 mai 2019)