Pe scurt, banii pentru păşune trebuie să se regăsească… în păşune. În lucrările de întreţinere a păşunilor, în amenajamentele pastorale, în construcţiile agrozootehnice etc.

În conformitate cu Dicţionarul Limbii Române, noţiunea de „stână” este definită ca „aşezare păstorească de vară în afara satului”, care asigură deci administrarea animalelor respective aflate la păşunat, animale preluate de la proprietari în grija ciobanilor angajaţi la acea stână. Scopul acestor organizări pastorale este acela de a valorifica potenţialul floristic sau ierbivor al păşunilor, cu reale avantaje economice, sociale şi ecologice.

În baza acestor principii şi-a făcut planurile pe termen lung şi Teodor Moldovan (foto), crescător de ovine din Spermezeu, judeţul Bistriţa-Năsăud. În 2009 a arendat de la Primărie o suprafaţă de 112 hectare de păşune, pe 6 ani. A început lucrările cu primii bani care au intrat din plata pe suprafaţă, adică: a curăţat păşunea, a făcut două drumuri de acces, aducţiuni de apă şi adăpători iar în toamna anului trecut şi în primăvara acestui an a construit patru stâni şi două saivane care respectă toate normativele europene în vigoare.

Fiecare stână are 10 metri lungime şi 4 metri şi jumătate lăţime, fiind prevăzute cu trei camere: camera de procesare, camera de maturare şi camera pentru ciobani. În fiecare stână este apă curentă la robinet.

Saivanele măsoară fiecare câte 30 de metri lungime şi 10 lăţime, având capacitatea de aproximativ 700 de capete ovine/saivan.

În total în jur de 1.400 de oi din păşunea Spermezeului, adică două stâni într-un saivan. Repet, păşunea este luată pe persoană fizică! Şi cu toate acestea, acolo au loc animalele tuturor membrilor asociaţiei locale care păşunează în acel corp de păşune. Mi-am zis, oamenii ar trebui să-i mulţumească lui Teodor Moldovan…

„Comunitatea locală îmi mulţumeşte pentru iniţiativă însă administraţia locală… numai vorbe urâte, încercări de a ne opri să construim pe păşune, şi asta pentru că există dorinţa ca banii pe suprafaţă să fie ai Primăriei”, spune cu mâhnire crescătorul din Spermezeu.

Dar până la urmă, cu toate opreliştile, banii au ajuns acolo unde trebuie… adică în păşune.
Când au fost finalizate lucrările, aşa cum e bine la “casă” nouă, preotul a venit şi a sfinţit adăposturile. Ca să fie deopotrivă ciobanii şi dobitoacele ferite de mânia naturii şi de gândurile necurate ale semenilor. Nu se ştie însă cum va feri Dumnezeu aceste construcţii când va năvăli pe Valea Ţibleşului mânia primarului şi a consiliului local.

La inaugurarea stânelor şi a saivanelor au venit oameni de seamă din judeţ, inclusiv primari din alte localităţi, care au afirmat că au luat un bun exemplu cu ce se poate face pe păşunile comunale. O investiţie mare pe o suprafaţă mică dar suficientă pentru bunăstarea a 1.400 de capete de ovine.

De pe site-ul Primăriei Spermezeu aflăm că pajiştile comunei, în marea lor majoritate, se extind pe locul fostelor păduri defrişate iar fâneţele au, în general, o compoziţie destul de slabă. E la fel în multe zone ale ţării, mai ales la deal şi la munte, unde animalul n-ar exista fără păşune şi nici păşunile n-ar mai fi fără animal. Aşa rele cum sunt ele şi nebăgate în seamnă. Şi atunci, e lucru mare când se face ceva.

E puţin faţă de cât are nevoie pastoralismul românesc, însă e o gură de oxigen pentru o comunitate care n-ar putea supravieţui fără creşterea animalelor.