
„Avem probleme imense cu gâştele sălbatice! Ne-au ras toată suprafaţa cu grâu! Nici nu se mai disting rândurile semănate. Câmpul e negru în loc să fie verde!” – Cristel Urse
Frustrarea lui Cristel Urse este evidentă şi, din păcate, pentru el şi pentru fermierii din zonă, se repetă în fiecare toamnă! Brăileanul din Ciocile a însămânţat 130 ha cu grâu. Totul e ras! Doar ici-colo pe marginea şoselei şi pe lângă liziere, se mai cunoaşte că terenul ar fi cultivat!
O soluţie de compromis
„Cu toate acestea, nu am pierdut cultura! Experienţa anilor trecuţi m-a ajutat să găsesc o soluţie tehnică adecvată. Am în fermă o semănătoare specială care încorporează sămânţa la 6-7 cm, pentru ca nodul de înfrăţire să fie protejat şi sistemul radicular al plantei să se ramifice şi să se dezvolte în adâncime. Astfel, sălbăticiunile nu mai smulg planta din pământ, ci doar ciupesc frunzele!”, ne-a declarat cultivatorul. Acesta susţine că odată cu tunderea frunzelor se reduce şi rezerva de agenţi patogeni (microbi, ciuperci) şi îl scuteşte de primul tratament din primăvară. „Nu mai aplic fungicidul pentru că frunzele care vor răsări vor fi sănătoase; voi trata doar la fenofaza de burduf, făcând astfel o economie de 300 lei/ha”, a precizat Cristel Urse.
Pe lacul Chichineţu – Chioibăşeşti iernează stoluri numeroase de păsăret: gârliţa mare, gârliţa mică şi gâsca cu gât roşu. Convieţuiesc în cârduri, dorm pe luciu de apă de teama animalelor de pradă: vulpi, câini şi chiar pisici.
Înfrăţire în primăvară
Inginerul Cristel Urse este mulţumit de cultura de rapiţă, pentru că imediat după semănat a venit o ploaie… agronomică!
Pentru păioase, preferă genetică cu dezvoltare după iernat. „Însămânţez soiuri cu înfrăţire în primăvară. Anul acesta pe 60% din teren am pus soi românesc de grâu PG 102, ce răspunde cel mai bine la condiţiile pedoclimatice ale zonei”, a susţinut fermierul brăilean care zilele trecute a împlinit 51 de ani, din care trei decenii de agricultură performantă.