Crescătorii cumpără acum fie pui de o zi, fie de 2-3 săptămâni, trecuţi de perioada critică. La sacrificarea acestora, cu toţii doresc obținerea unor carcase de culoare galbenă, apreciate de consumatori pentru că dau senzația unui pui “de casă”.
O serie de pigmenți carotenoizi din alimentație sunt responsabili pentru colorarea în galben-portocaliu a gălbenușului de ou și a grăsimii de pasăre. De asemenea, aceștia pot contribui la colorarea pielii, gambelor, picioarelor și a ciocului.

Două surse furajere pentru pigmenţi

• În plante – în special beta caroten și dtrei xantofile, care sunt derivaţi oxigenați ai carotenului (luteina, violaxantina și

neoxantina). Carotenul are o valoare mică de pigmentare, însă unele xantofile (luteina) și produse sintetice sunt eficiente în colorarea gălbenușului și a pielii.
Cele mai frecvente xantofile sunt luteina, în furaje precum lucerna, și zeaxantina, în boabele de porumb. Mai puțin de 1% din beta-caroten se depune în gălbenuș, dar pentru zeaxantina din porumb, valoarea este mai aproape de 7%, iar pentru unele produse sintetice (esterul etilic al acidului beta-apo-8-carotenoic), rata de încorporare poate fi ridicată la 34%.
Cele mai importante surse naturale de xantofile sunt prezentate în tabel. Lucerna conţine mai multe tipuri de xantofile, dar cea mai abundentă și cu importanța cea mai mare este luteina, care are tendința de a conferi o culoare galbenă, în timp ce făina și glutenul de porumb conțin în primul rând zeaxantină, care tinde să confere o culoare roșu-portocalie.
În produsele naturale xantofilele sunt instabile, nivelul lor putând să scadă ca urmare a oxidării în timpul depozitării prelungite. Acest declin poate fi suplinit prin includerea antioxidanților sintetici în furaj.

• Carotenoizii sintetici, care au fost aprobați de autoritatea de reglementare, sunt folosiți în

hrana păsărilor întrucât nivelurile pigmenților din plante nu sunt întotdeauna constante. Pigmenții sintetici, cum ar fi canthaxantina și acidul beta-apo-8-carotenoic (de obicei ca ester etilic), pot fi utilizaţi pentru a controla mai precis pigmentarea, pentru a produce diferite grade de colorare galben-portocaliu-roșu. Aprobarea utilizării acestor produse de sinteză variază de la o ţară la alta.

Cum hrăneşti în fiecare etapă de creştere?

Pentru că ne dorim să obținem carcase de o culoare spre galben, voi prezenta structuri de furaje combinate în care predomină porumbul.
În perioada de la ecloziune până la 10 zile li se poate administra puilor un furaj combinat cu: porumb 44,3%, șrot de soia 29,6%, grâu 20%, ulei de floarea-soarelui 1,6%, plus partea minerală – aminoacizi de sinteză 4-5%.
În perioada de la 11-21 de zile se poate folosi: porumb 48,4%, șrot de soia 24,8%, grâu 20%, ulei de floarea soarelui 2,9%, plus partea minerală și aminoacizi de sinteză 4-5%.
În ultima perioadă, respectiv de la 22 zile la livrare, structura furajului combinat este: porumb 56,7%, șrot de soia 20,9%, grâu 15%, ulei de floarea-soarelui 3,2%, plus partea minerală – aminoacizi de sinteză 4-5%.
Lucerna, diponibilă acum ca furaj verde, poate fi administrată puilor de carne în perioada a doua de creştere, alături de furajul combinat. Împreună cu porumbul prezent în reţete, ea conţine pigmenți care dau culoare grăsimii și oferă un aspect comercial plăcut carcaselor.

4 FACTORI CARE DIMINUEAZĂ PIGMENTAREA

O serie de factori pot afecta în mod negativ absorbția xantofilelor și, astfel, pot reduce pigmentarea: 

1. Broilerii infectaţi cu Eimeria sp. prezintă o pigmentare redusă;
2. Infecția virală, care poate fi responsabilă de sindromul de malabsorbție, are ca rezultat și modificarea nivelului de xantofile la păsări;
3. Expunerea furajelor la lumină poate avea efecte variabile asupra pigmentării ulterioare;
4. Prezența anumitor micotoxine din furaje pare a fi în detrimentul pigmentării.

TABEL: SURSE NATURALE DE XANTOFILE

Articol publicat în revista Ferma nr. 7/256 (ediţia 15-30 aprilie 2020)