Campania de recoltat porumb a început anul acesta cu cel puţin o lună mai devreme decât în sezonul obişnuit, iar producţiile nu sunt deloc cele aşteptate de către fermieri. În vestul judeţului Timiş, la Comloşu Mic, în apropiere de Jimbolia, Franz Jakoby a recoltat porumb de la 2,5 tone până la 8 tone/ha. Dar în zonă sunt şi parcele de pe care se vor recolta doar câteva sute de kilograme/ha.
Anul acesta „diferenţa între venituri şi cheltuieli este tot mai mică sau cheltuielile sunt mult mai mari decât veniturile” spune fermierul, care este şi un cunoscut vânzător de utilaje. În aceste condiţii fermierii, chiar dacă încearcă să se adapteze şi recurg la cele mai noi tehnologii, nu pot să compenseze lipsa apei.
Nu avem un sistem de gestionare al apei!
„La noi este o problemă de gândire strategică la nivel naţional” afirmă Franz Jakoby. „Dacă ne uităm la Franţa, Spania sau Italia, aceste state îşi adună rezerve de apă în mari acumulări încă din timpul toamnei şi al iernii printr-un sistem complex de ecluze şi diguri”.
Noi lăsăm pur şi simplu apa să se „scurgă” din ţară
Avem un potenţial pe care nu multe ţări îl au. „Nu trebuie să ne gândim ce facem în martie, când nu mai avem apă. Trebuie să gestionăm aceste ape disponibile încă din toamnă, altfel ne plângem că scade nivelul Dunării în vară… şi noi nu avem apă” spune Franz Jakoby.
„Până nu se vor găsi bani pentru a face acumulări mari de apă, toamna şi iarna, care să fie apoi folosite pentru irigaţii prin canale nu vom rezolva problema apei în agricultură” crede Franz Jakoby. Dacă ar fi apă pe canale, aceasta ar duce şi la creşterea nivelului pânzei freatice. În al doilea rând ar crea iarăşi rouă, iar temperatura la sol nu ar mai fi aşa de mare, pentru că apa se încălzeşte mai greu decât pâmântul.
Cu liziere de protecţie şi cu apă pe canale poate şi temperaturile ar fi mai „suportabile” în timpul verii
„Autorităţile ar trebui să înceapă să gândească rapid la o strategie naţională de gestionare a apei”. Mai ales că în Banat nu ar fi o problemă aşa de mare. Sunt încă multe staţii de pompare pentru desecare care pot fi folosite în sens invers, să urce apa din râuri în lacuri de acumulare şi canale.
„Sunt multe resurse şi surse de apă irosite. Dacă ar fi apă fermierii ar întreţine şi curăţa aceste canale de irigaţii şi podeţele. În momentul în care apa vine pe canale fermierii vor face tot posibilul ca această apă să ajungă şi la terenul lor” afirmă fermierul.
„Ne trebuie o strategie naţională, deşi am trecut de ceasul al doisprezecelea”
Practic, acum „guvernul/statul plăteşte despăgubiri”, dar nu aceasta este soluţia după părea lui Franz Jakoby. „Noi, ca şi fermieri trebuie să câştigăm bani pentru ca să nu batem la uşa guvernului pentru despăgubiri. Mai mult, pierderile pe orizontală sunt imense. În ultimii 3-4 ani, în agricultură, s-au pierdut cca. 9 miliarde de euro venituri ale fermierilor. Din această sumă pierderile statului prin necolectarea de taxe este de câteva sute de milioane de euro. În plus, statul „pierde” prin alocarea de despăgubiri„.
Dar pierderile nu sunt numai în agricultură. „Fiecare metru pătrat de teren arabil generează schimburi comerciale şi un lanţ economic cu pierderi uriaşe nu doar la fermieri, ci pe întregul circuitului agricol: furnizorii de inputuri şi utilaje agricole, transportatori, etc.
Fermierii nu vor despăgubiri, vor venituri cu care să trăiască. Cu preţurile proaste şi recoltele slabe este greu să mergi mai departe!
Guvernul promite despăgubiri pentru secetă!
Avem patru cumpărători de cereale…
O altă problemă a ţării noastre este dată de structura fermelor şi a industriei alimentare: „noi exportăm grâu şi importăm făină, carne şi alimente procesate, noi nu creăm plus-valoare!” afirmă Franz Jakoby. Spre exemplu, Italia are cele mai mici ferme din UE, dar este unul dintre cei mai mari exportatori de alimente ai Europei. În statele occidentale plus-valoarea realizată din agricultură, pe tot lanţul economic, este imensă. Noi suntem legaţi de patru cumpărători de cereale… în loc să fie mii de cumpărători şi utilizatori de cereale”
Pentru a încuraja dezvoltarea micilor procesatori ar trebui simplificate condiţiile pentru industria alimentară astfel încât fermierii să poată prelucra produsele agricole fără condiţii şi reglementări sofisticate.
Diferenţele de structură ale fermelor faţă de alte state precum Germania, Franţa, Italia sau Spania se vad acum deoarece fermierii străini nu „suferă” la fel ca şi cei din România. „La noi s-au câştigat relativ mulţi bani doar din producţia de cereale, fermierii au ales drumul cel mai uşor, iar acum avem de suferit” observă Franz Jakoby. Cadrul legislativ ar trebui simplificat astfel încât creşterea animalelor, prelucrarea produselor agricole, agroturismul şi micul comerţ să fie încurajate şi accesibile unui număr cât mai mare de fermieri.
„Statul ar trebui să vină cu soluţii pentru ca să putem stoca apa care curge pe la noi prin ţară. Să creem rezerve mari de apă şi împăduriri masive, poate pe procent din suprafaţă şi cu subvenţii mărite pentru pădure. Mult timp fermierii au încearcat să compenseze pierderile de venit prin mărirea suprafeţei lucrate. Acum aceasta este o strategie greşită pentru că în acest fel cresc doar pierderile. Din păcate situaţia actuală va mai dura câţiva ani, iar piaţa va regla totul, dar va fi dureros…” aceasta este concluzia discuţiei cu Franz Jakoby.
