Florin Carp caută în permanență cele mai potrivite soluții pentru ca plantele de cultură să evolueze cât mai bine, iar eforturile i-au fost răsplătite pe măsură. Numai că, în ultimii 5ani, provocările au devenit tot mai complexe, cea mai mare problemă fiind schimbările climatice.

Tată și fiu: Florin și Tudor Carp

PLOILE AU AJUTAT LA RĂSĂRIRE

În anul agricol 2022-2023, aproximativ 35% din suprafață este ocupată cu cereale de toamnă, respectiv 100 ha grâu, 50 ha rapiță și 20 ha orz.
Este unul dintre fermierii care s-au bucurat de faptul că, imediat după înființarea culturilor de toamnă, pe respectivele suprafețe au venit câteva ploi scurte care au ajutat la răsărirea uniformă a plantelor.
“A urmat o iarnă secetoasă, de exemplu în luna ianuarie 2023 nu cred că am avut 3l/mp precipitații iar ninsorile din luna februarie 2023 au adus doar vreo 5l/mp. Practic, deja vorbim despre un deficit de apă în sol de aproximativ 250-300 l/mp. Partea bună a fost că, spre deosebire de iarna precedentă, anul acesta încă nu au apărut rafale puternice de vânt care să afecteze plantele. Este adevărat că un an cu altul nu se aseamănă, dar nici nu mai putem vorbi despre factori climatici care să se manifeste ca altădată”, explică fermierul botoșănean.

RISCURILE CLIMATICE, DELOC DE NEGLIJAT!

Florin Carp își amintește că, din cauza condițiilor agrometeo, în anul 2020 a avut probleme foarte mari cu afidele, ceea ce nu s-a întâmplat în anul 2021, dar în anul 2022 a constatat o revenire a atacurilor. A avut tarlale cu floarea soarelui unde a aplicat chiar și 3 tratamente cu insecticid.
La porumb, pur și simplu a fost dată peste cap regula privind data semănatului. Au avut de pierdut fermierii care au înființat cultura de porumb în perioada cunoscută ca optimă, deoarece plantele și-au luat un avânt foarte bun după răsărire, dar s-a instalat seceta exact în perioada de polenizare. Fermierii care, din diverse motive, au semănat ceva mai târziu au avut de câștigat, producțiile acestora fiind chiar duble față de ale celor care au semănat în epoca optimă!
”Poate fi o întâmplare, dar acest aspect recent trebuie urmărit și, până la noi dovezi, desigur trebuie respectată ordinea lucrurilor învățată în școlile de specialitate. Rămâne, însă, semnalul cert legat de riscurile climatice. După observații atente, pot să spun că, de 5 ani, ploile au cam început să ocolească și această zonă a Dorohoiului, care altădată beneficia de mai multe precipitații față de alte areale agricole”, explică Florin Carp.

COSTURI VERSUS VALORIFICARE

Pe acest fond provocator, totuși fermierul botoșănean continuă să fie optimist și să investească în cele mai performante tehnologii și în tehnică de vârf.
Toate investițiile sunt corelate cu o țintă de producție care, de exemplu, la cereale nu trebuie să scadă sub minim 5-6 tone/hectar.
“Din păcate, toate aceste eforturi se lovesc de alte probleme, una dintre cele mai importante fiind cea legată de raportul preț de cost/preț de valorificare. Odată cu criza sanitară din 2020, urmată de conflictul armat din Ucraina, eficiența muncii noastre s-a înscris pe o pantă îngrijorătoare. Inputurile au devenit și cu 300% mai scumpe iar prețurile produselor noastre sunt departe de a compensa situația financiară. Ne-am rătăcit de normalitatea economică pe care o cunoșteam și la care ne-am raportat, inclusiv privind investițiile. De exemplu, am amenajat spații de depozitare a cerealelor, în speranța valorificării ulterioare în condiții ceva mai convenabile. Chiar anul acesta, am păstrat o anumită cantitate de cereale pentru a o vinde în iarnă și s-a văzut cum au evoluat prețurile”, arăta fermierul botoșănean.

 La capitolul dotare tehnică, suntem în top. Avem tractoare, mașini și utilaje performante, precum și o semănătoare de ultimă generație. Toate tractoarele au fost dotate cu sisteme GPS, ajungând la un randament foarte bun al activității din câmp.
FLORIN CARP
Agricultor din Ibănești, jud. Botoșani

ROTAȚIA, BAZA PLANULUI DE STABILIRE A CULTURILOR!

Unul dintre principiile pe care fermierul le-a respectat întotdeauna cu strictețe a fost acela de a păstra un echilibru la stabilirea structurii de culturi, în mod prioritar ținând cont de rotație și nu de modă sau de oportunitățile conjuncturale de pe piața de profil.
“De exemplu, de mulți ani mențin soia în structura de culturi, chiar dacă mulți colegi au renunțat la această plantă. Rațiunile pentru care eu nu am renunțat la soia țin atât de faptul că, pur și simplu, îmi place mult această cultură, cât și de faptul că permanent mi-a adus profit. La soia, profitul trebuie calculat în mod complex, adică nu doar pe relația simplă recoltă/valorificare. În opinia mea, trebuie avut în vedere și faptul că este o excelentă premergătoare pentru cereale, putând spori recolta cu cel puțin o tonă la hectar, datorită faptului că îmbogățește solul cu azot. Este unul dintre motivele pentru care, dintotdeauna, am avut soia în structura de culturi și, chiar când lucram suprafețe mai mici, de 400-450 ha, soia ocupa 80-100 de hectare. De 7-8 ani încoace, soia ocupă între 90 și 110 hectare anual”, spune agricultorul.

SOIA OCUPĂ 100 DE HECTARE

În acest an, din cele 500 de hectare, pe 100 hectare va fi înființată cultura de soia. Desigur, pentru reușita culturii există unele secrete, ne mărturisește Florin Carp.
”Poate, tocmai fiindcă îmi este foarte dragă, am încercat să o studiez și să o înțeleg. În primul rând, contează enorm momentul semănatului, care trebuie să fie atunci când dimineața temperatura solului este de minim 7-8 grade Celsius, cu tendință de creștere. În zona mea, aceasta ar însemna perioada 20 aprilie – 10 mai.
La fel de importante sunt distanța dintre rânduri și întreținerea sănătății plantei. Cea mai potrivită pentru condițiile din ferma mea este varianta la 70 cm, ulterior prășind cultura de două ori. De ce? Evoc o întâmplare cu două tarlale învecinate și semănate cu soia în același timp, adică a mea și a unui coleg. El avea semănătoarea iar eu prășitoarea și ne-am gândit să lucrăm împreună. Peste vară, am rugat mecanizatorul meu să efectueze și cea de-a doua prașilă. Acesta a prășit numai tarlaua unității noastre. La recoltat, am avut două etaje de păstăi în plus față de vecin. Practic, cu un consum de 2-3 litri de motorină/ha pentru o prașilă, am avut un plus de 300-400 kg soia!”, povestea Florin Carp.

FERMA ARE VIITORUL ASIGURAT!

Fiul cel mare, Tudor, care are 17 ani și este elev în clasa a zecea, a spus în mod hotărât că învață pentru a deveni student la Agronomie. Tudor se implică deja în unele activități din fermă. Acest fapt îi oferă tatălui liniștea că, dacă fiul cel mic, Matei, care are 11 ani, va alege de exemplu calea profesională a mamei Livioara, aceea de tehnician dentar, totuși, va avea cine să asigure continuitatea fermei.

un articol de
PETRONELA COTEA MIHAI
redactor Radio România Iaşi