Pe 28 decembrie 2018, am vizitat câţiva fermieri din Mehedinţi care au lipit zootehnia de cultura mare, pentru a obţine un profit sustenabil prin creşterea valorii adăugate fermei vegetale. Primul la care am oprit, acum şi primar interimar în comuna Tâmna, a fost Dumitru Iliuţă Şerban, fermier care împreună cu cei doi băieţi ai familiei au fost şi pe prima pagină a revistei noastre acum peste trei ani. O familie care se vedea împlinită în munca pământului şi creşterea animalelor (oi, capre şi vaci) şi care acum are unul dintre băieţi plecat în Marea Britanie!

A învăţat din mers
L-am ascultat cu atenţie pe Dumitru Iliuţă Şerban – fiul de crescător de animale din Curtea de Argeş ajuns şef de fermă la IAS Tâmna chiar din primele sale zile de stagiatură ca inginer zootehnist. Povestea cu secretarul de stat din perioada aceea, unul Gruia, care se ocupa direct de IAS-uri, când l-a surprins la orele cinci dimineaţa în grajd şi de a doua zi l-a şi pus şef de fermă la IAS Tâmna e de prins în perete. Pe atunci IAS-urile erau adevărate academii de câmp în care puteai să te dezvolţi ca meseriaş. De altfel, asta l-a făcut să treacă mai uşor peste faptul că numirea ca şef de fermă l-a îndepărtat definitiv de cercetare. Domeniul în care visa să se dezvolte la cei 23 de ani ai săi atunci când a fost repartizat la IAS Tâmna. Putem spune că Dumnezeu i-a netezit cumva drumul spre ceea ce, undeva în inimă, purta ca destin! Şi nu a regretat niciodată calea aleasă. A fost un şef de fermă care a învăţat din mers, chiar şi de la angajaţii fără prea multă carte, dar cu multă experienţă în creşterea animalelor. Vaca de lapte era favorita sa, dar acum a trecut pe producţia de carne deoarece vânzarea produselor lactate a devenit o problemă. Deşi îşi aranjase o incintă frigorifică pentru maturarea brânzeturilor. }in minte că la familia Şerban am mâncat cea mai bună brânză de burduf din viaţa mea de ziarist. Şi, credeţi-mă, am gustat din multe ferme acest produs. Acum, nu mai face brânză decât pentru uzul familiei.

Tehnică şi genetică
Noile lor achiziţii, realizate printr-un proiect european pe Măsura 121 – o combină de recoltat Fendt 5180 E, un disc performant şi un tractor John Deere de 72 CP – i-au ajutat aproape să dubleze producţia obţinută, primarul recunoscând că nu a visat la producţii de peste 10 t/ha la porumb boabe (hibrizi Dekalb şi Pioneer). Hibrizi performanţi, care pierd rapid apa din bob. Porumbul este folosit în totalitate în ferma zootehnică. Au vândut doar 200 tone de grâu. Aici folosesc soiul Glosa, care le-a asigurat proteină de 14,5%, spre deosebire de soiul franţuzesc Apache care abia a trecut de 11% proteină cu toată tehnologia aplicată în 2017. Un an destul de secetos în care a realizat producţii modeste, dar cu mult peste ceea ce au făcut vecinii săi. A încercat şi soiuri sârbeşti, dar cel mai bine a ieşit cu Glosa.
Mai deţin şi două tractoare U 650, „pentru că sunt fiabile şi piesele de schimb mi-e şi ruşine când le cumpăr, de ieftine ce sunt!”, spune fermierul. Pe lângă acestea, mai au în dotare şi un New Holland de 88 CP şi un Same Solaris de 55 CP (consumă la cosit doar doi litri de motorină/ha), utilaje achiziţionate second-hand.
Ca tehnologie, în lanurile de grâu au folosit 250 kg complexe şi 250 kg de azotat. Erbicidează cu produse de la Bayer şi Syngenta. Pe lângă grâu şi porumb, mai pun orz, ovăz, floare, mazăre şi lucernă. Pajiştile le-au supraînsămânţat şi le folosesc prin păşunat raţional. Ca ajutor pentru terenurile lor, destul de sărace în humus, folosesc biostimulatori şi îngrăşăminte foliare. Acum vor face şi un test cu produse de la Daymsa, cel mai mare producător european de Leonardită. Atât cu Naturamin WSP (80% aminoacizi liberi), cât şi cu Raiza Mix, un biostimulator pentru înrădăcinare.
Fermierul mehedinţean Dumitru Iliuţă Şerban mai deţine în fermă şi 270 oi, 270 capre, 200 bovine şi – în ziua întâlnirii noastre – mai avea o sută de tăuraşi la îngrăşat!

Ferma este acum pe răbojul unuia dintre copii!
Că aşa e pe la noi. Ne facem că un gospodar nu mai trebuie să fie gospodar dacă ajunge primar. Aşa că, deşi o fermă nu prea are cum să intre în contradicţie cu banul public, fermierii care ajung să deţină funcţii publice sunt nevoiţi să renunţe la a se mai chema fermieri! Aşa că, de câţiva ani, cele peste două sute de hectare pe care familia Şerban le lucrează, din care o sută în proprietate, sunt administrate de unul dintre cei doi băieţi ai familiei. Cel mare, absolvent de Management, care nu îi scapă din ochi pe marii fermieri pe la evenimentele de profil agricol la care participă. „Fură” câte ceva de la Muscă, apoi aplică în teren.
Fermierul Dumitru Iliuţă Şerban are doi băieţi şi o fată. Multă vremea a crezut că e loc pentru toţi în fermă, însă baăiatul cel mic a plecat în Marea Britanie. Acolo unde se descurcă foarte bine, deoarece este obişnuit să tragă puternic la şaibă. Dar tot speră că îi va veni mintea la cap şi se va întoarce în ţară. Ceea ce eu nu pot să mai cred, pentru că cine se obişnuieşte să trăiască într-o societate cât de cât normală la cap, e greu să se mai întoarcă în cuibuşorul acesta de fraude şi nesimţire care a devenit România!

Dumitru Iliuţă Şerban: “Noi, crescătorii români, trecem tineretul de perioada cea mai dificilă de viaţă, primele 6 luni, apoi îi vindem taman când ar fi cel mai uşor de întreţinut. Din păcate, nu suntem stimulaţi să-i îngrăşăm noi, deşi se tot bate aiurea toba cu zootehnizarea României!”

“NE BATEM JOC DE TINERETUL BOVIN!”
Tăuraşii la îngrăşat îi livrează la greutatea de peste 500 kg în viu. Dacă s-ar acorda o subvenţie pentru îngrăşarea tăuraşilor, ar căuta să-i ducă spre carcasa ideală pentru sacrificat, deoarece majoritatea sunt produşi de calitate, atât Red, cât şi Black Angus. Dumitru Iliuţă Şerban, dacă ar avea o putere, ar da sprijin cuplat pentru bovinele de carne legat strict de calitatea carcasei! Aici a găsit în mine un aliat. De altfel, fermierul-primar spune răspicat: „Noi ne batem joc de tineretul bovin, îl trimitem la îngrăşat prin Italia apoi importăm carne şi mezeluri de acolo. Pe când în Franţa nu sunt vânduţi tăuraşii sub greutatea de 7-800 kg în viu!”
Dacă ar fi să poată lua o măsură ca decident MADR, fermierul-primar din Tâmna spune că „aş încerca să controlez exporturile şi aş oferi un preţ minim garantat pentru carcasa de calitate realizată în ţară ori aş direcţiona SCZ spre producţie, aşa cum ar trebui să fie, nu legat aiurea doar de o adeverinţă! Dar, cel mai mult, aş pune bază pe tinerii fermieri, altfel va fi mare bai!”

Un articol publicat în revista Ferma nr. 5/232 (ediţia 15-31 martie 2019)