În primul rând din buzunarul sau din contul propriu. E cea mai dezirabilă situaţie, dar dacă acolo nu sunt de ajuns, banii trebuie aduşi din altă parte. Un izvor bun, care curge an de an, îl reprezintă subvenţiile europene, plătite de APIA. Alţii, dacă au mai mult timp de aşteptat după subvenţii, se împrumută. Ba de la rude, ba de la prieteni, dacă nu cumva mai caută şi ceva surse secrete, vreun întreprinzător financiar fără nici un fel de autorizaţie. Dacă nu găseşte acolo, bate la uşa băncilor sau a IFN-urilor. Desigur, mai e celălalt izvor al banilor europeni, pentru finanţarea proiectelor depuse la AFIR, dar acolo mulţi încearcă, puţini reuşesc. Mai vin şi de la bugetul de stat tot soiul de ajutoare, iar mai nou nişte subvenţii pentru tomate şi usturoi foarte consistente.
Comisia Europeană a fost interesată să afle tocmai cum se descurcă fermierii ca să obţină banii necesari, adică să se împrumute pentru afacerea lor şi, împreună cu Banca Europeană pentru Investiţii, a finanţat un studiu în acest sens realizat de grupul de experţi de la fi-compass. Haideţi să vedem la ce rezultate au ajuns, cu atât mai mult cu cât printre cei chestionaţi s-au aflat şi fermieri români, dintr-un total de 7659 de respondenţi.
Performanţe şi dificultăţi
Capitolul 3 al studiului se numeşte limpede: ”Nevoile financiare ale exploataţiilor agricole”, concentrându-se asupra dificultăţilor cu care s-au confruntat fermierii în anul 2017, tipul de finanţare şi sfera de finanţare pentru care au aplicat, motivul pentru care nu au solicitat un împrumut, motivele oferite de bănci pentru respingerea unei cereri, precum şi posibilitatea negocierii condiţiilor de finanţare importante (cum ar fi rata dobânzii, refinanţarea etc.), în situaţia în care băncile au acordat împrumutul. Care au fost, aşadar, performanţele şi dificultăţile fermierilor europeni în 2017?
Unii fermieri, în procent de 18% din totalul celor chestionaţi, au mărit dimensiunea fermei lor (au cumpărat pământ sau animale ori ambele), dar alţii, 10%, şi-au redus dimensiunea exploataţiei. Alţii, 16%, şi-au mărit cifra de afaceri, în timp ce aproape 23% şi-au scăzut cifra de afaceri. În ceea ce priveşte forţa de muncă, aceasta a fost stabilă în 92% din ferme. În schimb, peste jumătate din ferme s-au confruntat cu o creştere a preţurilor de producţie, aceasta fiind considerată principala problemă în 2017. Unii fermieri, 12,2%, au întâmpinat dificultăţi în accesarea unui credit pentru investiţii, în timp ce alţii, 10,4%, nu au reuşit să acceseze un credit pentru a dispune de capital de lucru.
Ca-n dragoste, teama de refuz
Aproape 30% dintre fermierii consultaţi au solicitat în 2017 finanţare, indiferent de tipul acesteia, iar 16,7% au cerut un credit bancar, numărul celor care au solicitat un împrumut pe termen scurt, pe termen mediu şi pe termen lung fiind repartizat în mod egal. Interesant este că 14,8% dintre fermieri au cerut bani de la persoane private (rude, prieteni etc). Valoarea medie a unui împrumut a fost de 35.400 de euro pe termen scurt şi 118.000 euro pe termen lung.
Cei mai mulţi fermieri, 70%, nu au solicitat împrumuturi, fiindcă s-au bazat pe resursele proprii, dar aproximativ 10% din cei care nu au solicitat bani, nu au făcut-o din cauză că le-a fost teamă de o eventuală respingere. Agricultorii, subliniază studiul, se tem mai mult decât antreprenorii din alte sectoare economice de un eventual refuz din partea băncilor. Într-adevăr, unii au fost respinşi de acestea, procentul fiind de aproape 30% din cei care au solicitat. Principalul motiv pentru care băncile au refuzat cererile făcute de exploataţiile agricole a fost nivelul ridicat al riscului investiţiilor respective, urmat de politicile băncilor (de exemplu, limitele împrumuturilor acordate agricultorilor) şi de lipsa adecvată a garanţiei imobiliare. Din punct de vedere al scopului finanţării, aproape două treimi din întreprinderile agricole au utilizat împrumutul bancar pentru maşini, echipamente sau instalaţii noi, dar şi pentru a avea capital de lucru. Valoarea garanţiilor solicitate de bănci a depăşit 100% din valoarea împrumutului pentru jumătate din fermieri. Cei mai numeroşi fermieri au garantat cu bunuri personale, mai ales dacă au obţinut credite pe termen lung. Cei care au beneficiat de credite pe termen mediu, s-au bucurat şi de o garanţie publică.
Bani de la rude şi prieteni
Fermierii spanioli, maghiari şi greci se situează pe primele trei locuri într-un clasament al fermierilor europeni care obişnuiesc să împrumute bani de la rude şi prieteni, în timp ce fermierii din Franţa, Germania şi din ţările scandinave rareori apelează la acest tip de împrumut. Pe locul patru în clasamentul respectiv se află fermierii români. De remarcat că fermierii polonezi şi austrieci nu se împrumută deloc de la rude şi prieteni.
Cele mai multe împrumuturi de la bănci le-au făcut fermierii francezi, urmaţi de fermierii danezi şi belgieni. Cei care se tem cel mai mult de un refuz al băncilor sunt fermierii greci, jumătate din cei care nu au aplicat pentru un împrumut bancar declarând exact acest motiv. După greci, se plasează fermierii bulgari, sloveni, lituanieni şi croaţi. Fermierii cu încredere mare în şansa lor de a contracta un împrumut bancar sunt cei din Suedia şi Danemarca, urmaţi de cei din Austria, Italia, Finlanda, Germania şi Olanda.
Autorii studiului subliniază că fermierii au mai puţine şanse să primească un credit bancar decât întreprinzătorii din alte domenii, fapt care face justificată teama lor de refuz. Fermierii care au cel mai mult succes în accesarea unui împrumut bancar au fost cei din Portugalia, Letonia, Franţa, Danemarca, Belgia, Suedia şi Finlanda (peste 90% din solicitanţi). În schimb, fermierii din Lituania (65%), Grecia (50%), Slovacia (40%), România, Estonia şi Ungaria (20%) au fost mai ghinionişti, fie că banca le-a refuzat creditarea, fie că ei au renunţat să se mai împrumute, din cauza condiţiilor puse de bancă. De remarcat că în România, nici un fermier nu a renunţat să mai contracteze un împrumut, dar destui au fost respinşi de bănci (27,5%). Mulţi alţii (56,9%) au avut, însă, succes, reuşind să încaseze banii.
MOTIVE PENTRU NEACORDAREA CREDITELOR
De ce au refuzat băncile să-i crediteze pe fermieri şi de ce au renunţat unii agricultori să mai contracteze un credit? Băncile nu au dat banii, în primul rând, din cauza riscului ridicat pe care l-au avut investiţiile pentru care au fost solicitaţi banii. Cu atât mai mult dacă solicitanţii au cerut bani pentru afaceri noi. Un alt motiv al băncilor a fost lipsa de viabilitate economică a planului de afaceri. Acestuia i se adaugă şi lipsa garanţiei imobiliare, dar şi neacceptarea animalelor drept garanţie bancară. Toate acestea conduc către o lipsă de interes a fermierilor, în general, pentru creditare bancară. Atunci când, totuşi, pleacă din fermă să obţină un credit, ei preferă să dezvolte o relaţie cu o singură bancă, fapt care limitează concurenţa între filialele locale ale băncilor.
UTILAJE SAU PĂMÂNT?
Pentru ce au solicitat fermierii europeni bani în 2017? În primul rând pentru achiziţionarea de utilaje, echipamente şi instalaţii noi, apoi pentru a avea la dispoziţie capital de lucru şi, în al treilea rând, pentru a cumpăra teren. Exploataţiile din Cehia, Italia, Suedia, Belgia, Polonia, Franţa şi Slovenia folosesc banii împrumutaţi în special pentru achiziţionarea de maşini, echipamente şi instalaţii noi. Fermele din Irlanda, Grecia, Danemarca şi Ungaria tind să utilizeze creditul pentru a avea capital de lucru, în timp ce fermierii din celelalte ţări, printre care şi România, se împrumută de la bănci cu precădere ca să cumpere pământ.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 10/237 (ediţia 1-14 iunie 2019)
