Îngrijorat că nu am ajuns încă la Sohatu, fermierul mă sună să mă întrebe unde sunt. ”Intru pe o şosea în stânga, după ce am ieşit din Şoldanu”, îi răspund. ”Nu-i bine, v-aţi îndepărtat, trebuie să vă întoarceţi la Budeşti şi să veniţi prin Vasilaţi”. Iată-mă confruntat cu geografia rutieră a judeţului Călăraşi, realizând că în câmpie te poţi rătăci mai uşor decât la munte, unde văile nu prea îţi dau voie să rătăceşti. La câmpie poţi da târcoale unui sat toată ziua, fără să-l dibuieşti. În cele din urmă, am ajuns la Sohatu.
Primele 13 mioare
Nu m-am înşelat în privinţa lui Valentin. Este, într-adevăr, un tip comunicativ. E de ajuns să-i pui o singură întrebare, ca să-ţi răspundă cât pentru zece: ”Lucrez o sută de hectare, din care 30 sunt ale mele. Eu am pornit de jos, ai mei aveau gard din tulpini de floarea-soarelui uscate, aşa era în Bărăgan mai demult. La 15 ani deja lucram într-o firmă, tăiam tablă cu foarfeca. Apoi mi-am făcut echipa mea şi m-am apucat de construit case. Luam casa de jos şi o construiam până la acoperiş. De fapt, eu am construit multe acoperişuri”, mă asigură Valentin, privind peste câmpurile cu grâu verde.
Din banii câştigaţi din construirea caselor, Valentin şi-a cumpărat 13 oi. Apoi şi-a înmulţit lânoasele până a ajuns la două sute de capete. Mai întâi Ţurcană, apoi Cap negru de Teleorman. Ca să aibă nutreţ pentru oi, fermierul a început să cumpere pământ, adăugând hectar după hectar celor şapte moştenite. Viaţa lângă turmă nu e uşoară. Oile fac programul oierului. Valentin şi-a dat seama de acest lucru şi, în consecinţă, a vândut din turmă şi a mai păstrat vreo 50 de oi, ca să nu uite gustul telemelei şi al pastramei. A prins, însă, gustul practicării culturii mari. Mai un hectar cumpărat, mai unul arendat, a ajuns să lucreze, cum am spus, o sută de hectare.
A rămas legat de glie
Ca orice fermier, Valentin îşi doreşte să acceseze fonduri europene. A mai încercat o dată, dar banca a mărit dobânda şi i-a dat planurile peste cap. Acum se străduieşte să depună un proiect în cadrul GAL Valea Mostiştei pentru achiziţionarea unor utilaje noi. Proiectul este încă în lucru. Pliantul şi broşura găsite la primărie conţin câteva date geografice despre teritoriul acoperit de GAL şi o înşiruire a măsurilor din PNDR care pot fi accesate de membri. Până să-şi mai încerce norocul încă o dată, fermierul are de onorat lucrările curente. Natura nu stă pe loc şi nu ţine cont de ritmurile birocratice ale instituţiilor. Un tratament neefectuat la timp sau o lucrare neglijată costă mai mult decât ratarea unui proiect depus la AFIR. Acolo e pasărea de pe gard, aici e pasărea din mână: câmpul cultivat, promiţător de recoltă bogată. ”Am câţiva zeci de arendatori, toţi cu contract. Le ofer omie de kilograme de grâu sau echivalentul în bani. Unora le duc eu arenda – grâul – acasă, dacă vor plata în natură”.
Mulţi localnici din Sohatu au plecat unde au văzut cu ochii. Valentin Popa, chiar dacă a mai lucrat pe la Bucureşti, a ajuns să se lege temeinic de satul lui, datorită pământului pe care l-a moştenit, cumpărat sau arendat.
Valentin Popa ne-a vizitat la AgriPlanta-RomAgroTec 2017 şi s-a fotografiat pentru concursul „Căutăm oameni de copertă”, derulat de revista Ferma în parteneriat cu Titan Machinery România
Articol publicat in revista Ferma nr. 10 (193) din 1-15 iunie 2017
