Peter şi Katrin Seeger (foto) lucrează aproape 350 ha de teren agricol, în Otzberg (în apropiere de Frankfurt), cultivate cu grâu, orz, rapiţă şi sfeclă de zahăr. Din anul 2011 au început să cultive şi porumb pentru producerea de biogaz. Cerealele sunt folosite ca hrană în ferma lor de porcine. Ele nu asigură tot necesarul, fiind nevoie să mai cumpere cereale, şroturi şi premixuri. Ca îngrăşământ, folosesc în principal dejecţiile de porc şi digestatul de la instalaţia de biogaz.

Firma desfăşoară şi activităţi de comerţ la nivel regional. Astfel, în perioada de recoltat cumpără cereale şi rapiţă, iar primăvara vinde îngrăşăminte şi fertilizanţi către fermierii din zonă.
O suprafaţă de peste 3000 mp este acoperită cu celule fotovoltaice, unde produc energie electrică. Practic, capacitatea de producţie acoperă necesarul zilnic, dar energia este produsă numai în timpul zilei, iar surplusul este vândut în reţeaua publică.
Ferma este o afacere tradiţională de familie, începută în 1955. Acum au 8 angajaţi. În Germania există o permanentă discuţie în ceea ce priveşte statutul de fermă tradiţională. Cei mai mulţi consideră că dacă lucrează angajaţi (alţii decât membrii familiei), aceasta nu mai este o fermă tradiţională. Katrin Seeger consideră că e o necesitate ca o fermă să aibă şi angajaţi, deoarece volumul de muncă este mare, iar rentabilitatea nu poate fi asigurată sub un anumit nivel al cifrei de afaceri.
Peter Seeger este membru DLG încă din copilărie, apartenenţa la aceasta fiind o tradiţie de familie. {i bunicul său a fost membru şi testa tractoare şi maşini agricole pentru DLG. În schimbul unei cotizaţii modice (60 euro/an), fermierul are acces la informaţiile, la expoziţiile şi manifestările DLG, precum şi la beneficiul de a fi conectat la reţeaua de fermieri şi de organizaţii ale DLG.

Ferma de porci
Acum, ferma Hof are două locaţii, cea veche (în sat), cu 320 scroafe, şi o alta nouă, în câmp, la 2 km distanţă, cu 500 scroafe şi o îngrăşătorie cu capacitatea de peste 2500 capete. Doar o treime din producţia de purcei este crescută în fermă, restul produşilor sunt vânduţi imediat după înţărcare.
La fiecare trei săptămâni, un grup de vreo 50 de scroafe intră la montă. Materialul seminal este achiziţionat de la staţia de inseminare din Greisheim. La 21 de zile, dacă scroafele nu revin în călduri, sunt transferate în sectorul de maternitate şi la 28 de zile (de la însămânţare) se face ecografic (cu ultrasunete) controlul de gestaţie. Pentru circa 10% dintre scroafe este nevoie de o a doua însămânţare.
La o fătare se obţin 10-18 purcei/scroafă. În ziua imediat următoare fătării, o parte dintre purcei e redistribuită spre alte scroafe, astfel încât toate să aibă cam acelaşi număr de purcei. Din a zecea zi de viaţă purceii primesc furaj în plus faţă de laptele mamei, pentru a se „învăţa” cu hrana. La vârsta de 28 de zile şi circa 8 kg, purceii sunt înţărcaţi şi vânduţi sau introduşi în circuitul intern de creştere. În medie, se obţin 32 de purcei/an/scroafă.
La cinci zile după înţărcarea purceilor, scroafele ajung din nou în sectorul de reproducţie şi sunt însămânţate.
Creşterea şi îngrăşarea porcilor se face clasic. După înţărcare, purceii sunt grupaţi în funcţie de sex şi de greutate în loturi de 25 animale. În faza de „tineret”, purceii sunt crescuţi 8 săptămâni, până ating 30 kg. Urmează etapa de îngrăşare, de 5 luni, până la sacrificare (la 120 kg şi 8 luni de viaţă).
Costul de producţie pentru un purcel înţărcat este de circa 60 euro, iar pentru îngrăşare – 100 euro. La final, costul de producţie este de 160 euro/porc îngrăşat (120 kg), un pic mai puţin decât primea fermierul la vânzarea către abator. „Acum preţul e mai puţin bun, dar ştim că timpurile se schimbă şi el va urca. Pentru creşterea porcilor nu primim subvenţie, aceste ajutoare sunt doar pentru ferma vegetală. Cea mai mare provocare pentru noi este să avem lucrători buni, pentru că doar oamenii pot să facă o treabă bună; doar atunci când eşti mai bun decât media poţi să câştigi în plus. În Germania este tot mai greu să găsim oameni care să vrea să lucreze în fermă, în special într-una de animale”, declara Peter Seeger.
Potrivit acestuia, „creşterea producţiei ar fi posibilă doar prin construirea unui nou spaţiu de cazare. Dar ar fi o investiţie mare şi riscantă acum, deoarece normele de mediu se schimbă foarte repede”.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 6/233 (ediţia 1-14 aprilie 2019)