Pepiniera din Aiud stabilea pe atunci un record de 1,6 milioane pomi vânduţi anual, de circa zece ori mai mulţi decât media de acum.
Dacă introduci în motorul de căutare al internetului textul „fermă pomicolă Aiud” / „staţiunea pomicolă Aiud” rezultatele îţi vor scoate în faţă o puzderie de pepiniere din zonă, mai puţin vestita pepinieră administrată de stat. În offline, ferma pomicolă Aiud este însă cea mai faimoasă din „patria pomiculturii” – supranumele acestei zone din judeţul Alba.
Înfiinţată în anii ’30 ai secolului trecut, sub numele “Ambrosi, Fischer şi Co.” şi naţionalizată în 1946, Ferma pomicolă din Aiud – Gîrbova este administrată în prezent de Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie (SCDVV) Blaj, care a preluat-o de la SCPP Geoagiu în 1988.
În fermă de jumătate de secol
Şeful fermei pomicole este Oliviu Feneşan (foto), economistul care păşea pentru prima oară aici în urmă cu 50 de ani. Avea pe atunci doar 19 primăveri şi tocmai ce ieşea de pe băncile Şcolii medii tehnice de contabilitate agricolă. Ajuns la 69 de ani, pensionat din 2013, bărbatul născut în comuna Unirea a revenit de la 1 ianuarie a.c. la şefia pepinierei din Aiud: „A fost adus un băiat tânăr (ca şef al fermei, n.red.), chiar m-am bucurat şi am început să-i pregătesc un loc unde să stea (în imobilul de la intrarea în livada care are rolul de plantaţie-mamă), dar nu a rezistat”, povesteşte el.
Părul cernit şi capul uşor aplecat dezvăluie un om care nu simte nevoia să (mai) facă paradă de ceva. A văzut multe şi prin tot atâtea a trecut: de la angajaţi care şi-au cerut „libertatea” şi au încercat să dezvolte o pepinieră pe cont propriu, până la tumultul politic (a fost consilier judeţean de Alba în două mandate, între 2004 şi 2012) şi la adrenalina fotbalului (a fost vicepreşedinte la FC Unirea Alba-Iulia, timp de zece ani).
Pepiniera a rămas însă o constantă pentru Oliviu Feneşan şi mărturiseşte că i-a rămas fidel în primul rând „din pasiune”. „Cu dragostea de pomi trebuie să te naşti, să poţi fi mereu în mijlocul lor, să ştii de dimineaţa până seara ce se întâmplă cu ei, nu contează că este sărbătoare sau zi liberă”, povesteşte bărbatul. Astăzi pomicultura mai are puţine secrete pentru el, iar întâlnirea cu un reporter sau alt musafir nu impune nici un formalism. „Mi-au plăcut pomii, fotbalul, femeile şi băutura…”, enumeră, mai în glumă, mai în serios, bărbatul. De altfel, pentru el „pomul vieţii” este mai mult decât o sintagmă biblică: „Pomul este vital, vizează strictul necesar. Celelalte (alimente, n.red.) le poţi înlocui, dar fructul nu”, punctează, subiectiv, bărbatul, rememorând plăcerea cu care se plimbă printre pomi şi gustă din rodul lor direct de pe ram.
Producţia de fructe, distrusă aproape în totalitate
După 50 de ani în pepiniera Aiud, Oliviu Feneşan colindă ferma, la volanul unei modeste maşini de teren, cu registrele de evidenţă în mână. Nu lasă să-i scape nici un un lucrător fără să-i obţină autograful, pentru că ştie că s-ar putea să nu-i revadă prea curând. Oftează sub monotonia birocratică, suspină în faţa conduitei unora dintre angajaţi, dar îşi vede meticulos de treabă.
Adevăratele suspine vin abia în plantaţia-mamă… Producţia de fructe pentru acest an, de pe cele 12 hectare, este distrusă aproape în totalitate: „Consecinţa anului capricios şi a diferenţelor de temperatură, a îngheţurilor târzii, a făcut ca producţia de cireşe, caise, piersici, să fie compromisă în proporţie de sută la sută. Îmi pare bine că au mai rămas din vişini cam 20 la sută din producţie; producţia de mere e compromisă complet; la pruni putem să numărăm 10-12 bucăţi pe o creangă; cred că în ultimii 20 de ani nu am avut aşa an prost ca anul ăsta. În 5 mai am avut îngheţ, în 1 şi 2 mai am avut îngheţ şi astăzi (15 mai, n.red.) reversul, în trei zile avem 70 de litri de apă pe metru pătrat, la temperatura de 6 grade şi chiar şi astăzi dimineaţă ceaţă. Oscilaţii ieşite din comun şi paguba e greu de suportat, e greu şi să-ţi închipui, parcă cineva a făcut intenţionat lucrul ăsta”, oftează Feneşan. Iniţial, plantaţia-mamă era folosită doar pentru obţinerea ramurilor de altoire, dar de 6-7 ani, fructele sunt şi comercializate.
Ce suprafaţă şi câţi angajaţi are acum ferma pomicolă
Ferma pomicolă are zece angajaţi iar în perioada cea mai activă, când se efectuează altoirea, numărul depăşeşte 30 de oameni, majoritatea zilieri. Nu oricine poate lucra însă la acest procedeu, iar plata este corespunzătoare: 200 de lei pe zi pentru un lucrător experimentat. „Sunt oameni pregătiţi, nu ne putem asuma riscul să nu efectuăm lucrările corespunzător”, explică Oliviu Feneşan.
Dacă în trecut avea o suprafaţă totală de 300 de hectare, incluzând aici şi viţa de vie, astăzi ferma pomicolă acoperă 98 de hectare, din care câmpurile 1 şi 2 de producţie numără câte 7 hectare, iar marcotiera 4 hectare. Acestora li se adaugă plantaţia-mamă cu pomi fructiferi (12 ha) – folosită în trecut doar la altoire dar în prezent şi pentru vânzarea de fructe, „şcoala” de puieţi şi butaşi (5 ha), armurariul (plantă medicinală tot mai populară, 12 hectare), lucernă (24 ha) şi porumb (restul până la 98 ha), ultimele două culturi fiind folosite pentru asolament.
De la producţia-record la cifrele din prezent
Oliviu Feneşan numeşte fără ezitare vremurile de dinainte de 1989, mai exact anii ‘82-’84, perioada de glorie a pomiculturii româneşti. Ferma Aiud livra în jur de un milion de pomi pe an, iar în 1984 s-a ajuns la un record: 1,6 milioane de pomi livraţi în ţară, dar şi în străinătate, în special în state din fostul bloc comunist.
Prin comparaţie, în primăvara acestui an au fost vânduţi aproape 60.000 de pomi, iar în toamnă se aşteaptă comercializarea altor 100.000. În total circa 160.000 de pomi, de zece ori mai puţin faţă de recordul amintit. Chiar şi aşa ferma este pe profit, cifrat la circa 200.000 de lei în 2016, conform lui Feneşan.
Ferma din Aiud exportă pomi fructiferi altoiţi, dar şi arbori şi arbuşti ornamentali în ţări precum Italia, Ungaria, însă o bună parte a producţiei ajunge în ţară, în special în zona Moldovei.
PESTE 80 DE SOIURI DE MATERIAL SĂDITOR
În pepiniera proprie, ferma produce peste 80 de soiuri de pomi fructiferi, cea mai variată gamă fiind la măr (Florina, Ionathan, Starkinson, Idared, Golden Delicios, Golden Spur, Prima, Aromat de Vara, Wagner Premiat, Generos etc.) prun (6 soiuri), păr (4-5 soiuri), gutui, cireş, vişin, cais, piersic.
Activitatea nu se concentrează pe comercializarea unor soiuri de origine românească, în condiţiile în care SCDVV Blaj nu dispune şi de laborator de pomicultură, ci pe calitatea materialului săditor, a cărui prindere este garantată. „Ramurile altoite sunt garantate, soiurile sunt certificate”, subliniază Oliviu Feneşan. Pomii fructiferi se vând la un preţ mediu de 7 lei plus TVA, atât direct din pepinieră cât mai ales în magazinele care preiau marfa de aici.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 11/194 (ediţia 15-30 iunie)
