Se tot vorbește despre combaterea biologică a insectelor dăunătoare, mai ales în contextul pactului verde european (Green Deal). Dar ne scapă chestiuni esențiale! Subiectul a intrat sub lupa cercetării mondiale.

Prin combaterea biologică a dăunătorilor se urmărește înlocuirea insecticidelor de sinteză cu cele biologice. De asemenea, se vorbește și despre folosirea dușmanilor naturali, cum ar fi paraziții oofagi sau diferite specii de insecte prădătoare, în combaterea speciilor de insecte dăunătoare, inclusiv cele invazive.

Însă trecerea la combaterea biologică necesită o pregătire superioară a celor care o aplică, foarte multe competențe și mai ales foarte mulți oameni și bani alocați cercetării agricole.

Vă prezint câteva concepte și abordări noi care ni s-au expus la Congresul Internațional de Entomologie, din Kyoto, Japonia, care s-a desfășurat în anul 2024.

Analiza riscurilor, nu doar a beneficiilor

Un nou concept de combatere biologică implică analiza tuturor riscurilor pentru ecosistemul local, în cazul în care se introduce o specie utilă pentru a combate un dăunător invaziv.

În trecut, combaterea biologică a diferitelor specii de dăunători invazivi, veniți de pe alte continente, se făcea prin ”importul” dușmanului natural al insectei exact din zona din care a provenit dăunătorul. Cu toate acestea, studiile se limitează doar la eficacitatea metodei, fără a analiza și riscurile pentru entomofauna utilă locală.

Profesorul Heimpel a pus în evidență faptul că în ultimul deceniu, numărul cazurilor în care dușmanii naturali ai dăunătorilor invazivi au fost introduși în alte zone a scăzut foarte mult, unul dintre motive fiind exigențele din ce în ce mai mari ale autorităților privind gestionarea riscurilor introducerii organismelor utile.

Studii aprofundate pe două direcții

Noul concept de combatere biologică se referă la studii aprofundate privind:

1. Comportamentul speciilor de insecte utile (paraziți sau prădători) în zona lor de baștină înainte de a fi introduse în altă țară (în general de pe alt continent) și apoi
2. Analiza riscurilor asupra speciilor locale.

Concret, după studii aprofundate ale speciilor utile în locurile lor de baștină, precum și studii aprofundate ale entomofaunei locale, se face analiza riscurilor. Pentru acest lucru este necesar personal cu o înaltă calificare (entomologi, tehnicieni, laboranți) pentru a furniza datele din câmp esențiale în elaborarea modelului matematic predictiv, dar și matematicieni, statisticieni sau bio-informaticieni.

Entomofauna utilă, sub lupa cercetării

Cercetătoarea canadiană Helley Catton a realizat un studiu în zona de prerie canadiană, la care au participat sute de fermieri care au completat chestionare online privind dăunătorii identificați de către aceștia în culturile lor, precum și dacă au cunoștințe despre speciile utile de paraziți sau prădători.

Răspunsurile au arătat că fermierii canadieni au cunoștințe solide în ceea ce privește principalele specii dăunătoare, dar cunosc mai puțin ce specii utile pot fi folosite în combaterea biologică a acestora.

De altfel, în Canada un slogan promovat printre fermieri este: „Gândește-te la entomofauna utilă înainte de a aplica un tratament chimic”.

Aici există o foarte bună colaborare între fermieri și cercetători, pe de o parte, dar și între fermieri și autorități, cu beneficii de ambele părți, contribuind la creșterea sectorului agricol din Canada. Nu am putea și noi să ne inspirăm de la canadieni?

Interacțiunea dintre plante și insecte

O altă direcție de cercetare în privința combaterii biologice sunt compușii volatili organici (VOC). Profesorul May Berenbaun a prezentat cercetările revoluționare privind interacțiunea dintre plante și insecte.

Studiile au descoperit compușii volatili organici (VOC) emiși de plante când sunt atacate de insecte, aceste substanțe având rolul de a atrage dușmanii naturali ai dăunătorilor, cum ar fi diferite specii de paraziți sau prădători ai acestora.

Ulterior, după o serie de teste efectuate în laborator, care au durat mai mult de 10 ani, s-a reușit sintetizarea chimică a acestor compuși, care pot să fie folosiți în combaterea biologică a unor specii dăunătoare agriculturii.

Alte abordări mai îndrăznețe au vizat:

• Sintetizarea unor feromoni sexuali pentru monitorizarea unor specii de coleoptere, unele dintre acestea fiind dăunătoare agriculturii, cum este gândacul japonez (Popilllia japonica), o specie nativă în Japonia, dar invazivă și foarte periculoasă în America de Nord sau în Europa.
• Studierea amănunțită a sistemului olfactiv al insectelor, în special receptorii substanțelor chimice care atrag insectele, poate sprijini găsirea unor alternative la combaterea chimică.

Avem resursele umane și financiare necesare?

Însă pentru acest tip de cercetări sunt necesare importante resurse financiare și personal cu o înaltă calificare profesională. Autorul a menționat că rezultatul acestor cercetări din domeniul chimiei (cu aplicație în entomologia agricolă) nu se văd pe termen scurt, ci pe termen mediu și lung (5-20 ani), iar beneficiile pentru agricultură pot să fie foarte mari.

În Europa se efectuează cercetări privind combaterea biologică cu ajutorul compușilor volatili organici în țările din vestul continentului, state care au acces la resurse financiare mai mari decât jumătatea estică a continentului.

Trebuie spus clar: combaterea biologică este mai scumpă decât cea chimică. În țara noastră puțini fermieri își permit. Dar acest lucru este valabil și în alte țări din Europa.

De aceea, cercetările prezentate la Congresul Internațional de Entomologie pun accentul și pe un preț scăzut al noilor metode de combatere biologică.

ADEVĂRURI SENSIBILE PENTRU EUROPA

Spre deosebire de europeni, cercetătorii din afara UE acceptă faptul că metodele de combatere biologică pot coexista cu cele chimice, iar trecerea de la combaterea chimică la cea biologică se poate face pas cu pas, durând multe decenii!

De asemenea, în afara blocului comunitar este acceptat faptul că mai puține tratamente chimice presupune și folosirea culturilor modificate genetic (interzise în UE) sau a noilor tehnici genomice (în UE sunt încă controverse privind acceptarea NTG).