Legumicultorii din Saelele, prinşi în hora competiţiei, nu se lasă nici o clipă pe tânjală: lângă solarul de anul trecut mai construiesc unul, cumpără echipamente noi, cultivă soiuri noi, trag tare, parcă să-i ajungă din urmă pe cultivatorii situaţi peste apa Oltului.
Intru în ograda familiei Tache şi traversez bătătura printre două case: pe dreapta una veche, de prin anii 70, pe stânga o casă nouă, cu etaj, cu pereţii drişcuiţi. Două generaţii de case în aceeaşi curte, având în structura lor, pe lângă materialele solide, şi energia anilor de muncă ale proprietarilor.
Mă întâmpină Niculiţa Tache. Mâinile ei au pielea aspră. Mă invită să văd unul dintre solariile cu tomate. Plantele sunt bine dezvoltate, printre frunze zăresc fructele verzi avide de lumină şi căldură. “Pe 21 mai ar trebui să ieşim la piaţă cu roşii. Ne-am înscris în programul ministerului, pentru cei 3000 de euro. Nici nu ştim cum va trebui să dovedim că am vândut cele 2000 de kilograme. Poate vom primi de la administraţia pieţei o adeverinţă cu ştampilă”, îşi exprimă femeia nelămurirea.
(…)
“Ce veţi face cu cei 3000 de euro?”, îi întreb. ”Vrem să schimbăm folia şi să o manevrăm cu un sistem nou, prin manivelă”, mă asigură femeia. ”Mai vrem să cumpărăm nişte instalaţii cu aer cald, electrice. Poate ieşim mai bine decât dacă folosim godini. Cheltuim pe iarnă 6000 de lei cu lemnele necesare”, îmi expune planul de cheltuieli. Mă bucur să aud că legumicultorii din Saelele intenţionează să investească banii de la guvern în utilarea solariilor. Echipamente mai bune înseamnă şansa obţinerii unor recolte mai bune. Sigur, deocamdată vorbim de planuri. Fermierii s-au înscris în program, dar pentru banii de la guvern mai trebuie să aştepte. Despre cheltuirea lor vorbim după ce vor intra în cont. Fireşte că fermierii nu stau după banii promişi de autorităţi. Ei ies cu marfa lor să înfrunte rigorile pieţei. Familia Tache îşi vinde legumele la Piteşti. Anul acesta au ieşit cu ridichile în 10 martie. La tarabă stă o cumnată, iar transportul îl efectuează fratele lui Lucian. Taxa pentru tarabă este de 200 de lei, plătită lunar. Ei au închiriat două tarabe. Mai plătesc şi chiria unui apartament, 300 de lei/lună.
Citiţi întreaga lor poveste în revista Ferma, ediţia 1-14 mai 2017!