Este unanim acceptat faptul că bolile foliare ale plantelor pot fi foarte păgubitoare. Nu mai insist pe deosebirea între teoria intervenției preventive și teoria intervenției curative. Reamintesc doar noțiunea de PED (prag economic de dăunare), în contextul în care orice activitate economică trebuie să generaze profit pentru a putea exista. 

Eficiența tratamentelor și modul de aplicare

Pentru ca o intervenție de protecție fitosanitară să fie eficientă, produsul folosit trebuie să fie eficient împotriva patogenului țintă. Însă numai această condiție poate să nu fie suficientă. Produsul mai trebuie aplicat la parametrii de calitate superiori. Or, la aplicarea unui tratament fitosanitar pot surveni o serie de factori externi care să influențeze eficiența produsului aplicat. Un exemplu în acest sens este ilustrat în foto 1 și foto 2. Tratamentul s-a aplicat – la momentul din foto 1 – în timp ce a fost vânt (din lateral pe direcția de deplasare din foto 2), care a purtat soluția de fungicid. Aceasta a făcut ca la marginea lanului boala să urce odată cu creșterea plantelor (foto 2, detaliu dreapta), sau să fie complet stopată, noile creșteri fiind sănătoase (foto 2, detaliu stânga).

Proasta gestionare a factorului apă

Unul dintre factorii cu influență determinantă în reușita activității de cultivare a plantelor este apa. Apa influențează prin cantitate și prin distribuția în timp. Iar una din cele mai frecvente acțiuni negative ale apei este cauzată tocmai de distribuția neregulată în timp, de unde perioadele de secetă și perioadele de exces de apă. Pentru că, dacă s-ar face și numai o analiză sumară, s-ar putea observa că și în mulți dintre anii declarați secetoși, cantitatea anuală de precipitații este în jurul mediei multianuale.

Iar dacă seceta este mult mai „vorbită”, excesul de apă nu prea este luat în seamă, deși pagubele pe care le provoacă pot fi comparabile cu cele ale secetei (foto 3 și foto 4). În acest context se vorbește (numai se vorbește) de nevoia de reabilitare a sistemului de irigații. (Apropo, cum rămâne cu distrugerea – tolerată – a acestui sistem?) 

Ar trebui abordată cu toată seriozitatea și eliminarea excesului de apă din sol. Fermierii fac ceea ce depinde de ei, însă este insuficient. Pentru că trebuie întreținută în complex toată rețeaua de canale dintr-o zonă, mai trebuie puse în funcțiune stațiile de pompare…, cele care mai există etc. Este necesară și cooperarea administrației locale. Într-o zonă, un fermier cu disponibilitate tehnică a început să creeze canale (nu rigole) de scurgerea apei. Or, aceste canale, pentru a fi funcționale, trebuie să treacă și pe lângă parcelele pe care acesta nu le lucra. Dar autoritățile locale l-au avertizat că îngrădește accesul vecinilor la proprietăți și că trebuie să le facă podețe. În complexul ei, această atitudine mie s-a părut păguboasă. Nu-l încurajezi, ci-l împiedici pe cel ce vrea să facă ceva.

Situația se poate compara cu aceea în care fermierii care combat dăunătorii din culturile de rapiță mai sunt avertizați de unele primării să lucreze numai noaptea, pentru că noaptea nu zboară albinele. Da, albinele trebuie protejate! De aceea fermierii sunt obligați să anunțe primăriile cu 48 de ore înainte de aplicarea insecticidelor, de aceea fermierii folosesc în perioada înfloritului insecticide netoxice pentru albine (mult mai scumpe!). Și tot de aceea apicultorii trebuie să închidă stupii în ziua tratamentului sau să mute stupina la o distanță de 5 km de parcela tratată. 

Asumarea unor riscuri mari și inutile

Un alt factor restrictiv în activitatea agricolă este nivelul de pregătire profesională specifică a fermierilor. Aceasta duce la acțiuni nepotrivite cu performanța economică, generate de neînțelegerea informațiilor accesate (ceea ce vezi, ce auzi, ce citești etc.), la decizii eronate de lucru și la asumarea de riscuri mari și inutile. Pentru ilustrare priviți imaginile din foto 5 și foto 6. Sunt din două ferme diferite, dar parcelele sunt vecine (parcela din foto 5 bate cu capătul în parcela din foto 6). Cultura este aceeași. Însă starea de vegetație a plantelor este total diferită. Și toată diferența este generată de tehnologia agricolă aplicată de cei doi fermieri. Iar aici și în multe asemenea cazuri nu ține cu „Eu nu-mi permit ce face ăsta!”, ci ține mai degrabă de a face numai ceea ce poți să faci așa cum trebuie.

În foto 7 este ilustrată acțiunea frigului asupra plantelor de grâu. Simptomele nu trebuie confundate cu acțiunea unor patogeni, altfel consecința este aceea de a angaja costuri inutile cu aplicarea unui tratament fitosanitar și, implicit, de a induce un stres suplimentar nedorit plantelor și așa stresate.

Text și foto: 

Octavian și Mirela GULER

NOI SPECII DE BURUIENI GREU DE CONTROLAT

Au început să apară specii noi de buruieni graminee. În foto 8 avem Eriochloa villosa, care infestează atât culturile de cereale, cât și culturile de prășitoare. Deși prezența lor a fost sesizată de câțiva ani, acestea se extind și, prin particularitățile lor biologice, sunt mai dificil de controlat decât speciile cu care suntem obișnuiți.

Foto 1 – Cultură de orzoaică cu boli foliare (22.03.2016)

Foto 2 – Aceeași cultură după aplicarea tratamentului fitosanitar (08.04.2016)

Foto 3 – Cultură de grâu în stare excelentă, în zona de câmpie (08.04.2016) 

Foto 4 – Cultură de grâu supusă excesului de apă, în zona de câmpie (04.04.2016)

Foto 5 – Cultură de grâu în stare excelentă, în zona de deal  (01.04.2016)

Foto 6 – Cultură de grâu afectată de „terți factori”, zona de deal (01.04.2016)

Foto 7 – Acțiunea frigului tardiv (08.04.2016) 

Foto 8 – Specii noi de graminee în flora României (08.04.2016)

Articol publicat in revista Ferma nr.8(169) 1 – 14 mai 2016