Deşi se află într-o zonă expusă fenomenului de deşertificare, cu secetă extremă şi fără posibilitatea de a iriga suprafeţele pe care le lucrează, Dumitru Voicu spune că arătura rămâne o opţiune importantă în ferma sa, chiar dacă sunt ani în care şi 2.000 de hectare sunt cultivate în sistem minim-till.
„Seceta e ceva normal la noi în zonă. Am început să ne obişnuim cu ea. Cu toate astea, nu putem renunţa total la plug. Dacă laşi pământul ăsta bătătorit an de an, cum mai ajunge apa la rădăcina plantelor? A venit o ploaie acum câteva zile de 17 litri, a durat 10 minute. Unde a fost arătură a intrat toată apa în sol. În rest, s-a pierdut”, a constatat fermierul din Fântânele, judeţul Constanţa.
De regulă, rapiţa, floarea-soarelui, porumbul şi mazărea le seamănă în minim-till. Face o dezmiriştire şi apoi seamănă. „De 10 ani folosim Tiger-ul. Cam 30%-40% din suprafaţă o cultivăm în sistem minimum-tillage, în funcţie de planul de culturi. Când avem rapiţă ajungem şi la 2.000 de hectare”, ne-a mărturisit acesta, care lucrează cele 5.000 de hectare împreună cu soţia şi fiul său.
Orzul, cea mai profitabilă cultură
Grâul şi orzul sunt cele mai profitabile culturi şi cel mai puţin expuse riscurilor, susţine dobrogeanul. Orzul însă a performat cel mai bine anul acesta. Datorită unor ploi care au venit la momentul potrivit, a reuşit să recolteze o medie de 7,5 tone la hectar. În schimb, la grâu, a obţinut 6,5 tone media pe hectar. Marjle de profit nu sunt însă extraordinar de mari.
„Cheltuielile pe hectar au crescut destul de mult în ultimii ani. Ne ducem până spre 700 de euro la grâu. Dacă mai pun arenda încă 200 de euro şi dacă adaug şi amortismentele abia dacă rămânem cu 200 de euro, în cel mai bun caz”, a ţinut să precizeze inginerul Dumitru Voicu. „Evident, apar şi alte cheltuieli neprevăzute, investiţii în tractoare şi utilaje pe care suntem obligaţi să le facem pentru a ne păstra nivelul de performanţă”, l-a completat Florin, băiatul său, care este agronom de profesie, la fel ca soţia.
Recolta va fi valorificată abia la anul
Deşi familia Voicu îşi desfăşoară activitatea destul aproape de portul Constanţa, preţurile nu sunt semnificativ mai bune decât în restul ţării. „Plătim în jur de 12-15 euro tona pe transport. Există o cerere mare de camioane şi atunci şi transportatorii vin cu preţuri pe măsură”, argumentează Florin. „Avantajul nostru ar fi, totuşi, că avem posibilitatea de a stoca pe termen lung cerealele. Capacitatea de depozitare este de 30.000 de tone. Până la anul nici nu mă gândesc să vând!”, afirmă hotărât Dumitru Voicu.
