Declaraţia lui Birţ intră în contradicţie cu plângerile micilor producători agricoli care nu au loc în pieţele agroalimentare, acuzând piedicile de netrecut ridicate de aşa-numita „mafie a pieţelor”.
Schimbare de optică
AAPP, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul propriu, „este alcătuită din 24 de entităţi (instituţii şi societăţi comerciale) de pe întreg teritoriul României, toate având atribuţii în domeniul administrării pieţelor şi oboarelor din localităţile de provenienţă”. Sediul asociaţiei se află la Sibiu. AAPP nu acoperă chiar toate pieţele şi oboarele din ţară, astfel încât declaraţiile lui Teodor Birţ se referă strict la situaţia din pieţele aflate sub tutela acesteia.
Invitat de Gabriel Gherghescu la emisiunea „Viaţa satului”, şeful asociaţiei a afirmat că „pieţele se golesc de producători. Producătorii sunt tineri, interesul lor e să producă şi să vândă en-gross, nu să stea cu săptămânile în piaţă. S-a schimbat optica lor”. Am aflat din spusele lui că pe lângă taxa de tarabă şi taxa pentru cântar, pieţarii, producători sau nu, mai plătesc şi o taxă de rezervare, ca să aibă siguranţa că găsesc masă când vin cu marfa la vânzare.
Desigur, şeful AAPP îşi apără poziţia: legislaţia responsabilizează prea mult administraţiile pieţelor şi nu merge la sursa „răului”, adică la primăriile care eliberează certificate de producător unor impostori care nu pun un fir de răsad în pământ, dar se afişează la tarabă ca producător adevărat. Observaţie care conţine un strop de ipocrizie: interesul administratorilor este să aibă tarabele pline, indiferent dacă marfa e adusă direct de producător sau de comerciant. Pentru administrator, important este să încaseze taxele pieţarilor, fără să mai conteze cu adevărat dacă pieţarii aceştia sunt legumicultori autentici sau numai în acte.
Lanţul producător – comerciant – consumator e unul sinuos. Toate verigile sunt importante în economie. Cât priveşte fermierul, dacă nu vrea la piaţă, e alegerea lui. Dacă, însă, optează pentru vânzarea directă, accesul să nu-i fie îngrădit fără temei.
LEGEA A STIMULAT IMPOSTURA
Să ne reamintim că în 2014 a fost emisă Legea 145, cunoscută şi ca Legea pieţelor, care obligă administratorii să rezerve pentru micii producători persoane fizice 40% din spaţiul pieţei. Un procent generos, care cu siguranţă a entuziasmat pe multă lume la vremea aceea, dar prevederea respectivă avea şi un evident caracter electoral, întrucât Victor Ponta, şef al guvernului şi preşedinte PSD, era şi candidat la preşedinţia României. Desigur, procentul nu a fost niciodată respectat. Numărul producătorilor agricoli persoane fizice nu a crescut în pieţele agroalimentare. Mai mult, legea a stimulat impostura: unii comercianţi au cumpărat un petic de pământ la ţară şi au obţinut certificatul de producător de la primărie, certificat a cărui perioadă de valabilitate a fost extinsă recent, printr-o modificare operată în Parlament, la 5 ani! Una peste alta, legea a demonizat comercianţii, huliţi sub numele de „samsari”, când, orice producător serios ştie asta, rolul lor în lanţul economic este important. Desigur, producătorii trebuie să fie uniţi şi să negocieze un preţ convenabil. Sau, dacă vor la piaţă, să aibă acces la tarabă, fără obstacole obscure.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 20/203 (editia 15-30 noiembrie)
