Până la începutul lunii februarie a.c., cultivatorii de cereale şi de rapiţă au avut mari emoţii. Din cauza secetei din toamnă, în multe cazuri, grâul, orzul şi rapiţa nu au răsărit sau răsărirea a fost slabă (5-25%). Emoţiile fermierilor au fost cu atât mai mari cu cât iarna a venit un pic mai repede decât de obicei, în ultima decadă a lunii noiembrie, iar primul ger s-a înregistrat pe data de 1 decembrie 2018. Din fericire, nu a fost o iarnă foarte grea. Cel puţin în sudul şi în sud-estul ţării. La staţia meteo de INCDA Fundulea, în luna decembrie, numai într-o singură zi temperatura a coborât sub -10oC, în timp ce în ianuarie temperatura a fost sub -10oC numai în trei zile, iar minima absolută a fost de -12,6oC. Vremea s-a încălzit brusc la sfârşitul lui ianuarie, în timp ce în februarie, cu excepţia câtorva zile de iarnă autentică (în perioada 23-25 februarie), a fost mai degrabă primăvară. În acelaşi trend s-a înscris şi prima decadă a lunii martie, când s-au înregistrat temperaturi maxime de 20oC în sud-estul ţării (pe 5 şi 6 martie). Oarecum, luna februarie şi începutul lunii martie din acest an sunt similare cu cele din anul 2016, când s-au înregistrat temperaturi foarte ridicate. Ca o consecinţă, desprimăvărarea s-a produs timpuriu, încă din februarie.
Slăbiciunea rapiţei în faţa vremii
Pentru cultivatorii de grâu şi de orz, venirea primăverii mai devreme a fost un noroc. Plantele au răsărit în prima decadă a lunii februarie. Dar nu acelaşi lucru se poate spune despre cei care au semănat rapiţă. În multe cazuri, din cauza secetei din toamnă, mulţi au întors rapiţa încă de anul trecut, semănând grâu; alţii vor întoarce cultura acum. Există şi fermieri fericiţi care fie au reuşit să irige (din ce în ce mai rar aceste cazuri, din păcate), fie au avut parte de o ploaie locală în perioada toamnei, ceea ce a favorizat răsărirea culturii. De exemplu, în câmpul experimental al departamentului de Protecţia Plantelor, de la INCDA Fundulea, între 24 şi 25 septembrie 2018, suma precipitaţiilor înregistrate la staţia meteo automată a fost mai mare de 24,4 mm. Practic, 75% din precipitaţiile înregistrate în toată luna septembrie a anului trecut în zona câmpului experimental au căzut în numai 24 de ore. Dar, la 2 km depărtare, la altă staţie meteorologică automată, s-au înregistat numai 18,6 mm, iar 30 km mai departe, în aceeaşi perioadă, nu a plouat deloc. Au fost multe zone din sud, sud-estul ţării sau din est unde nu a plouat deloc din august până la jumătatea lui noiembrie. Prin urmare, suprafeţele cu rapiţă vor fi mai scăzute în această primăvară din cauza condiţiilor meteo nefavorabile înregistrate toamna trecută, în special seceta.
Faza de vulnerabilitate maximă la atacul gărgăriţei tulpinilor
Temperaturile ridicate din luna februarie au făcut posibilă prezenţa în câmp a adulţilor gărgăriţei tulpinilor (Ceutorhynchus napi) încă din a treia decadă a lunii februarie. Insectele hibernante îşi fac apariţia primăvara când temperatura solului, la 2 cm adâncime, ajunge la 5-7oC, iar temperatura aerului este mai ridicată de 9oC, având loc zborul în masă pe areale întinse. În mod normal, tratamentul în vegetaţie pentru combaterea acestui dăunător ar fi trebuit efectuat la opt zile de la apariţia în capcanele entomologice a primilor adulţi. Dar, după o perioadă călduroasă, iarna a revenit, fără strat de zăpadă în multe regiuni din sud-est, între 23 şi 25 februarie. După episodul de iarnă, vremea s-a încălzit brusc, iar adulţii de C. napi şi-au făcut din nou apariţia în câmp. Este o provocare pentru fermieri estimarea cât mai exactă a momentului efectuării tratamentului împotriva acestui dăunător, având în vedere oscilaţiile mari ale temperaturilor înregistrate la sfârşitul lunii februarie şi în prima parte a lunii martie. Mai trebuie luat un aspect în calcul. Plantele de rapiţă care au o înălţime mai mică de 20 cm se află în faza de sensibilitate maximă pentru atacul gărgăriţei tulpinilor. Plantele mai înalte de 20 cm sunt mai puţin sensibile la atac (femelele nu-şi mai depun ouăle în tulpină), iar pagubele sunt nesemnificative. În acest an, chiar dacă plantele au început să îşi reia vegetaţia încă din luna februarie ca urmare a temperaturilor ridicate, în multe cazuri acestea aveau talia sub 20 cm la începutul lui martie. Spre deosebire de acum trei ani, când s-au înregistrat condiţii similare de temperatură în luna februarie, acum plantele sunt mai mici, în principal din cauza secetei din toamnă. În legătură cu acest dăunător, este important de menţionat faptul că precipitaţiile reduse din timpul anului constituie un factor limitativ de dezvoltare în masă a insectelor.
Alţi dăunători periculoşi
Desprimăvărarea bruscă, urmată de temperaturi mai ridicate în martie decât în mod normal (în prima decadă a acestei luni, temperaturile au fost specifice mai degrabă lunii aprilie), poate avea drept consecinţă apariţia mai timpurie a altor doi dăunători periculoşi pentru rapiţă, şi anume gândacul lucios (Meligethes aeneus) şi gărgăriţa silicvelor (Ceutorhynchus assimilis). În literatura de specialitate autohtonă este menţionat faptul că gândacul lucios îşi face apariţia în câmp spre sfârşitul lunii aprilie, iar în lanul de rapiţă insectele vin când temperatura medie a aerului este mai mare de 15oC, când plantele se află în diferite faze de înflorire. În condiţii climatice normale, adulţii gărgăriţei silicvelor îşi fac apariţia din locurile de iernare în luna mai, zborul acestor insecte începe de la temperatura de 13oC, în timp ce zborul în masă are loc la temperaturi mai ridicate de 20oC. Ca urmare a încălzirii bruşte a vremii, ne putem întâlni cu aceste temperaturi încă din luna martie! Uneori, după o perioadă cu temperaturi mai ridicate de 20oC, înregistrate încă din luna februarie, putem avea parte de o revenire în forţă a iernii, aşa cum s-a întâmplat anul trecut după 20 martie! Alteori, temperaturile nu mai scad aşa de mult, iar martie arată mai degrabă ca luna aprilie. În acest din urmă caz trebuie să fim cu ochii „cât cepele” şi să monitorizăm cu atenţie cultura de rapiţă pentru a vedea dacă s-a atins PED-ul.
Atenţie la stadiul de mugur floral!
Atacul gândacului lucios (Meligethes aeneus) este foarte periculos dacă are loc atunci când plantele de rapiţă sunt în faza de îmbobocire. Insectele sunt în căutare de polen, care constituie hrana lor, iar dacă atacul are loc când florile sunt nedeschise, atunci vor distruge bobocii florali, iar pagubele de producţie pot să depăşească şi 50% (uneori chiar 90-100%). În schimb, dacă atacul are loc după ce floarea este deschisă, atunci pagubele de recoltă sunt minime, organele florale rămânând intacte. Atacul acestui dăunător este foarte periculos când rapiţa se găseşte în stadiul de mugur floral! Tocmai de aceea, dacă gândacul lucios apare mult mai timpuriu, în condiţiile unei primăveri călduroase, iar plantele de rapiţă sunt mai avansate în vegetaţie, ca urmare a unor luni (februarie şi martie) mai calde decât în mod normal, sunt toate şansele ca atacul să se producă în momentul în care rapiţa are bobocii florali închişi.
DETERMINAREA PED-ULUI ÎN FUNCŢIE DE STADIUL CULTURII
PED-ul pentru evaluarea atacului gândacului lucios variază de la 3 indivizi/plantă dacă rapiţa se află în faza de muguri florai uniţi, acoperiţi cu frunzele terminale, şi 6-9 indivizi/plantă dacă mugurii florali sunt separaţi, iar pedunculii florali sunt alungiţi. Aceste valori ale PED-ului le stabilim pentru culturi aflate în stare normală de vegetaţie. Dacă avem plante mai puţin viguroase, cum sunt multe situaţii în această primăvară, atunci PED-ul este de un individ/plantă pentru prima fază de vegetaţie, respectiv 2-3 indivizi pe plantă pentru a doua fază de vegetaţie, meţionată anterior. În anii, trecuţi, am constatat apariţia gândacului lucios şi a gărgăriţei silicvelor încă de la sfârşitul lunii martie.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 5/232 (ediţia 15-31 martie 2019)
