Problema care se ridică frecvent este cum obţinem aceste furaje însilozate. Pentru reuşita procesului de însilozare trebuie să se ţină cont de factorii care influenţează calitatea şi valoarea nutritivă a silozurilor.

Conţinutul în glucide fermentescibile

Există un minim glucidic, care reprezintă cantitatea de glucide necesară formării acizilor în siloz, care să-i asigure un pH de 4-4,2. În funcţie de acest conţinut, plantele au fost împărţite în trei grupe:

• Furaje uşor însilozabile, la care conţinutul real de glucide este mai mare decât minimul glucidic. Din această categorie fac parte plantele din familia gramineelor.

• Furaje greu însilozabile, care au un conţinut în glucide apropiat minimului glucidic, la care se adaugă efectul de tamponare a sucului celular, datorat aminoacizilor, fosfaţilor şi altor substanţe care neutralizează acizii formaţi în masa însilozată. Din această categorie fac parte leguminoasele (lucerna, trifoiul).

Pentru însilozarea acestor furaje este necesară corectarea conţinutului în glucide: pălirea, adăugarea de surse de glucide, melasă (2-4%), uruieli de cereale 3-5% sau prin însămânţarea cu diverse preparate pe bază de bacterii lactice.

• Furaje neînsilozabile, la care conţinutul real în glucide este foarte redus: soia, urzica etc.

Conţinutul în apă

Fermentaţiile optime se realizează la un conţinut de 65-75% apă. Peste această valoare este favorizată fermentaţia acetică şi, mai ales, cea butirică.

Gradul de mărunţire

O mărunţire sub 1 cm, favorizează eliberarea sucului celular bogat în glucide fermentescibile, dar asigură şi dezvoltarea mai rapidă a condiţiilor de anaerobioză, favorabile înmulţirii bacteriilor lactice.

Tasarea

Tasarea furajului supus însilozării se realizează, de regulă, cu tractoare cu şenile şi are drept scop asigurarea condiţiilor de anaerobioză, având ca efect oprirea proceselor biochimice determinate de respiraţia plantelor (reducerea pierderilor de substanţe nutritive) şi distrugerea microflorei spontane aerobe. Tot în acest mod se previne formarea mucegaiurilor şi se asigură dezvoltarea bacteriilor de fermentaţie lactică.

Tehnologia de însilozare care se practică în prezent este însilozarea la rece. În acest caz, după descărcarea materialului supus însilozării, se realizează o tasare puternică, situaţie în care temperatura nu depăşeşte 25-30°C. Se obţine astfel un siloz cu pierderi reduse în substanţe nutritive şi cu caracteristici organoleptice ridicate.

Momentul recoltării

Momentul recoltării influenţează valoarea nutritivă a silozului şi se consideră optim, atunci când acumularea de substanţe nutritive este maximă, respectiv: pentru porumb, când bobul este în pârgă, la borceaguri când gramineea este în pârgă, iar leguminoasele au format păstăile, iar la silozurile de leguminoase (lucernă trifoi etc.), de la începutul înfloririi până când jumătate din plante sunt în floare.

După 40-60 de zile, furajul însilozat poate fi folosit în alimentaţia diferitelor categorii de animale.

Articol publicat în revista Ferma nr. 10(54)/2007