Regulile generale se particularizează şi se împart în multe reguli mai mici care trebuie înţelese contextual şi aplicate corect. Cu alte cuvinte, trebuie multă pricepere. Tehnologia de cultivare care se aplică fiecărei plante cultivate nu este numai un cumul de lucrări executate cu tehnica agricolă. Tehnologia este stabilită cu pricepere. Deciziile se iau cu pricepere. Şi experienţa profesională vine tot din pricepere.
Numai că priceperea nu se regăseşte în oferta furnizorilor de input-uri şi nu se poate „procura” de nicăieri.

Reguli (foarte) generale de înfiinţare a culturilor agricole
Luăm în parte câteva elemente din ansamblul de măsuri care constituie tehnologia de cultivare, elemente pe care avem posibilitatea să le exemplificăm cu fotografii.
• Planta premergătoare face parte din grupul de reguli de amplasare a unei culturi. Pentru fiecare cultură, o altă cultură existentă în anul sau anii anteriori pe aceeaşi suprafaţă poate fi o foarte bună, o bună, o medie sau o contraindicată plantă premergătoare. Este foarte profitabil să se respecte, pe cât posibil, aceste afinităţi. Dar trebuie evitată amplasarea unei culturi după o plantă premergătoare contraindicată, indiferent de motive: boli şi dăunători comuni, consum specific mare etc. Un caz este ilustrat în foto 1. Aşa cum am mai scris, vijelia din 17 septembrie a distrus suprafeţe însemnate de rapiţă în Banat, care au fost reînsămânţate. Influenţa favorabilă a speciei mazăre ca plantă premergătoare, în comparaţie cu grâul, se vede foarte clar chiar şi la rapiţa resemănată (în stânga imaginii).
• Ansamblul de lucrări aplicate solului este ilustrat în foto 2 şi arată foarte clar că în agricultură se poate întâmpla ca “foarte bine” plus ”foarte bine” plus ”foarte bine” să rezulte prost. Arătura a ieşit foarte bine, patul germinativ foarte bine, semănatul foarte bine, dar cultura de rapiţă arată prost după grâu şi rezonabil după floarea-soarelui. Pentru că după grâu solul a pierdut apa şi s-a uscat pe toată adâncimea de lucru. Seceta a împiedicat refacerea umidităţii în stratul arat. Apa ridicată prin capilaritate s-a pierdut prin evaporare. Deci deciziile trebuie luate în funcţie de context.
După floarea-soarelui, ca timp calendaristic de executare, pierderea de apă a fost mult mai redusă. Ploile survenite, deşi nu mari cantitativ, au dus la o stare de umiditate a solului suficientă pentru o răsărire bună. Dar, în acest caz, ce facem cu planta premergătoare? Rapiţă după floarea-soarelui? Este vorba numai despre o suprafaţă mică, de trei hectare, pentru întregirea parcelei.
• Importanţa alegerii corecte a maşinilor agricole o evidenţiem în foto 3 şi foto 4. Oferta tehnicii de prelucrat solul este foarte diversă, în expoziţii toate sunt frumoase şi toate par bune. Dar alegerea trebuie făcută în funcţie de locul în care este amplasată ferma, de subtipurile de sol care trebuiesc lucrate. Ceea ce vedem la alţii trebuie să cântărim dacă ni se potriveşte şi nouă. În foto 3 şi 4 este semănat grâu după porumb. Diferenţa de calitate a semănăturii este evidentă. S-ar putea spune că diferenţa poate fi şi de la volumul de masă vegetală a culturii de porumb. În principiu da, este o sursă de influenţă. Dar nu în acest exemplu. De aceea în foto 3 am inclus un medalion cu starea culturii de porumb (o producţie evaluată la 8.200 kg/ha, dar recoltat mult mai puţin din cauza ştiuleţilor rupţi de pe plantă de vijelie).
Diferenţa se accentuează, importanţa alegerii corecte a maşinilor de prelucare a solului devine şi mai evidentă dacă mai detaliem că în foto 3 este vorba de un preluvosol (un sol mai greu, cu o fertilitate mai redusă), iar în foto 4 este vorba de cernoziom.
• Soiul (hibridul) este principalul mijloc de producţie în agricultură. După alegerea soiului, sunt situaţii în care detaliile privitoare la calitatea seminţei (în interiorul limitelor legale) pot face diferenţa. În foto 5 observăm influenţa vigorii de germinaţie. În stânga imaginii a fost semănat un hibrid cu MMB 4,7 gr (situaţie normală pentru rapiţă), iar în dreapta un hibrid cu MMB 8,2 gr. Particularitatea acestui an este că după semănat a fost o ploaie torenţială (60 litri/mp) şi solul a făcut crustă. Sămânţa mai mare, cel puţin în acest caz, a reuşit să depăşească obstacolul.
Terenul are o înclinare uşoară (unul din motivele pentru care am amplasat câmpurile de experienţă cu rapiţă). În partea de sus a parcelei chiar şi hibridul din stânga răsărise bine pe o lungime de 20-30 m. După care tot mai rar, după care nimic, pe măsură ce apa se acumulase tot mai mult prin scurgere, iar crusta era tot mai groasă. Această experienţă a fost resemănată.
Hibridul din dreapta, cu MMB mai mare, e răsărit linie din cap în coadă. Şi numai întâmplarea a făcut ca cele două situaţii să se învecineze şi diferenţa să poată fi observată atât de bine. Trebuie spus că este pentru prima dată când, în activitatea nostră, rapiţa nu a răsărit din cauza crustei. Prima dată, dar nu am fost singurii.
• Despre epoca optimă de semănat am mai scris. Însă în acest an frica cea mai mare a izvorât din păţania cea mai recentă: anul trecut luna octombrie a fost ploioasă şi semănatul grâului s-a făcut târziu. În consecinţă, în acest an semănatul grâului a început mult mai devreme, chiar mult prea devreme, de prin 20 septembrie, şi în zona de câmpie a judeţului Timiş. În foto 6 este un exemplu în acest sens: în 17 octombrie (deci în intervalul epocii optime) grâul începuse înfrăţirea. În fotografie se mai observă aplicarea unui „percept” (eronat după părerea noastră pentru că afectează înfrăţirea): semănăm mai adânc şi, cu seceta care este, va fi bine. Am văzut situaţii în care, în acest an, seceta ar putea compensa semănatul timpuriu. Însă nu şi în cazul din foto 6: grâu semănat devreme, după rapiţă, pe cernoziom cu aport freatic.
Paradoxal, dar acum cel mai mare pericol este ca semănăturile timpurii să dea rezultate bune. Pentru că toamna viitoare la 20 septembrie se va semăna din plin la grâu. Efectele negative ale semănatului prea timpuriu, coroborate cu o toamnă lungă sau normală, le-am mai abordat.
• Însă tot efortul omului este zadarnic în faţa calamităţilor naturale. În foto 7 avem o cultură de rapiţă din prima semănătură (stânga) alături de zona resemănată după vijelie (dreapta).
Concluzia ar fi să încercaţi să respectaţi regulile. Nu veţi reuşi de fiecare dată, dar încercaţi! Vă dorim vreme şi vremuri bune!

Poza 1 – Rapiţă resemănată – influenţa plantei premergătoare

Poza 2 – Rapiţă – influenţa lucrărilor solului (aceeaşi parcelă din foto 1)

Poza 3 – Calitatea lucrării solului dată de tehnica folosită

Poza 4 – Calitatea lucrării solului dată de tehnica folosită

Poza 5 – Rapiţă – influenţa calităţii seminţei

Poza 6 – Influenţa epocii de semănat

Poza 7 – Calamităţile naturale

Text şi foto:
Octavian şi Mirela GULER
Tel. 0744 327217

Un articol publicat în revista Ferma nr. 20/203 (editia 15-30 noiembrie)