Acum, Raluca Nodea se implică în cultura căpșunilor ca într-o relație specială. Alături de soțul său, Gabriel, născut aici, în Polovragi, care a lăsat și el mirajul Bucureștilor pentru a se reîntoarce sub poala munților. Ca orice muntean veritabil!
A schimbat costumul cu salopeta de fermier și comisionul cu listarea la supermarket
De aproape cinci ani a venit din sfera serviciilor în agricultură. Din buricul târgului în sânul naturii. Chiar la marginea satului Racovița din comuna Polovragi, județul Gorj. Cu o anume speranță care o ajută să răzbească prin hățișurile mentalităților retrograde din lumea satului românesc. „Chiar și în criză, afacerile imobiliare îmi asigurau un trai decent. Dar am ales să fac pasul spre agricultură și pentru binele mezinului meu. Ca să crească într-un altfel de spațiu. Mai ales că a avut o problemă de sănătate rezolvată, iată, abia de un doctor din Târgu Cărbunești, care s-a dovedit mult mai profesionist decât toți așa-zișii specialiști din capitală”, mărturisește, pe un ton exaltat, Raluca Nodea.
Acum cultivă aproape un hectar cu căpșuni, din care 2.600 mp spațiu protejat iar restul în câmp. În două sole distincte. Spre deosebire de producătorii locali, care au devenit în timp un brand zonal, Raluca Nodea a venit cu experiența imobiliarelor. A căutat oportunități, a marșat spre excelență și, încetul cu încetul, visul ei devine realitate!
Stoloni frigo și soiuri productive, rezistente și acceptate de retaileri
Cam așa se scrie viitorul. Aduce materialul săditor din Italia. Este vorba de stoloni frigo (congelați – liberi de viroze) Clery care se pretează la o tehnologie minimă, cât mai aproape de natural. Mai folosește pe o solă și soiul Arosa. Dar Clery e preferatul său, fiind un soi destul de rezistent. „Clery este preferatul meu din punct de vedere al gustului, al culorii, dar și ca rezistență la raft și la boli. Este un soi timpuriu. Arosa are fructe foarte mari, în palmă nu poți ține decât doi căpșuni, e gustos, culoare bună. Un soi tardiv – cu cât este mai tardiv un soi, cu atât va fi mai productiv. Americanii sunt cei mai vestiți producători de căpșuni din lume iar în Europa se pare că italienii și spaniolii… Am mai cultivat Aprica și Sibila, soiuri care pot face peste 70 de fructe pe o plantă! Tufa este foarte mare și densă. Am avut probleme cu putregaiul cenușiu la ele. Ar fi trebuit plantate la distanțe mult mai mari decât ne-a permis folia gata găurită la 30 de cm. Gustul nu m-a convins. Alții le-au apreciat. Sunt floarte dulci, dar fără aroma de fragă. Părerea mea este că Arosa este pentru cei care știu ceva carte și aplică tratamente corect și la timp. Clery este însă mai ușor de gestionat. Noi nu mai intervenim în timpul culesului cu nici un fel de tratament fitosanitar! Recomand Aprica și Sibila pentru profesioniști iar distanța de plantare trebuie mărită la 40 de cm”, ne-a împărtășit Raluca Nodea din experiența sa de cultivator.
O plantație ține, în medie, cel puțin trei ani, nu o veșnicie precum plantațiile de căpșun tradițional din soiul Talisman. Si la soiul Clery trebuie lăsată doar planta și suprimați stolonii crescuți; în caz contrar, producția va scădea. Costul unui stolon frigo, în cazul în care comanda depășește 50 de mii de plante (necesarul pentru cultivarea unui hectar) este de 45 bani. Italienii plantează anual. Toamna cultivă mazăre și plantează primăvara stolonii, după ce întorc mazărea. Asta pentru a nu folosi deloc îngrășăminte. Pentru producții bio. Într-un anume fel și căpșunii lor sunt bio. Chiar mai mult decât cei ai italienilor, pentru că au în plus gustul țărânei de la Polovragi…
Familia Nodea plantează însă pentru trei ani. Pun stolonii direct în folie în luna iulie, iar în septembrie (stolonii frigo rodesc după 60 de zile de la plantare) suprimă inflorescențele cu foarfeca (o muncă dificilă, dar necesară). Primăvara se rup doar frunzele bolnave sau atinse de ger. Apoi se roagă să nu vină vreo brumă târzie sau grindina, chiar la cules. Cum s-a mai întâmplat și anul trecut.
Își doresc o făbricuță pentru procesarea fructelor, dar și o fermă zootehnică!
Ar fi ideală o mică făbricuță pentru procesarea fructelor care nu sunt conforme. În special pentru cele lovite de grindină, acest fenomen fiind un „musafir” frecvent al zonei Polovragilor. „Zona submontană e și minunată, dar are și acest necaz. Nu am găsit nici un asigurător dispus să încheie o asigurare pentru plantația de căpșuni, din pricina probabilității destul de mari de apariție a grindinei”, susține fermiera din Racovița. „Ne-am gândit la plasa antigrindină, însă e foarte dificil de protejat căpșunile în acest fel”, a mai subliniat tânăra investitoare. Pe lângă dulcețuri și siropuri din căpșuni s-au gândit la preluarea fructelor de pădure și procesarea lor, alături de ambalarea de miere pentru sectorul turistic care se dezvoltă în zona montană apropiată. Chiar se gândesc și la o pensiune, dar așteaptă cu înfrigurare hotărârea Guvernului privind produsul montan.
Se mai gândește, deși lumea o face nebună, și la o lăptărie în care să producă cașcaval. „Am învățat să fac cașcaval după rețeta ciobanilor din zonă și mi-aș înmulți vacile dacă aș găsi o oportunitate pe acest segment. E păcat că dispar vacile de aici cum vezi cu ochii. Abatorul de la Râmnicu Vâlcea nu mai face față asaltului celor care își duc vacile la tăiat”, susține soțul Ralucăi Nodea. Au și patru văcuțe cumpărate cu bani grei de la Reghin (rasă de carne) și de la Târgu-Mureș (rasă mixtă) și vor să mai achiziționeze juninci gestante, dacă s-ar acorda subvenții pentru acest fel de achiziții. Acum localnicii se uită cu jind la aceste exemplare și, dacă ar fi sprijiniți, ar trece la vaca de carne. „Ar fi bine pentru că cei de la Karpaten Meat oferă un preț bun pentru tăurașii de rasă îngrășați pe pășunile de aici. Si dacă ar avea mai multe capete de cumpărat ar fi mai bine”, zice Gabriel Nodea.
Cooperativa, camerele agricole și promovarea produselor de Polovragi
Cei doi soți au făcut și o pagină pe facebook prin care promovează căpșuna de Polovragi. Se numește „Polovragi Patria Căpșunilor”. Tot așa s-ar fi numit și cooperativa pe care a încercat să o închege aici. S-au adunat deja opt producători, dar lipsurile legii actuale îi determină să mai aștepte până când noua lege a cooperativelor va ieși din Parlament. Nu vrea să facă „o cooperativă de tăiat adeverințe”, așa cum sunt multe create. Dubla impozitare și cei 3% pe cifra de afaceri sunt împotriva oricărei inițiative cooperatiste, dincolo de cea pomenită anterior. A căutat exemple să se informeze și a rămas interzisă la ce a găsit în acest, să-i zicem, sector de activitate.
La Polovragi sunt peste o sută de hectare cu căpșuni și sute de producători. Împreună ar însemna ceva pe piață, mai ales că se spune că niciunde nu e mai gustoasă căpșuna ca aici. „Românii mănâncă gustos, dar în ziua de azi e nevoie și de aspect comercial”, susține Raluca Nodea, cea care aprovizionează patru magazine Carrefour cu căpșuni de Polovragi. Doar anul trecut a livrat peste 3 tone de căpșuni.
Raluca Nedea s-a străduit să scoale autoritățile din somnul rațiunii. A reușit să miște multe prin implicarea sa. A contribuit la organizarea sărbătorii căpșunilor de Polovragi. Are idei despre cum să fie modificată actuala lege a pomiculturii. Este supărată pentru că cei care s-au autorizat, așa cum au făcut-o și ei, sunt practic penalizați. Primesc aceeași subvenție cu cei care nu s-au autorizat și, astfel, nu plătesc taxe.
Soții Nodea au accesat măsura 112 și se vede acest lucru în dezvoltarea afacerii. Dar, trebuie să recunosc, Raluca Nodea știe mai bine legislația și toate chichițele agribusiness-ului decât majoritatea oficialilor pe care i-am întâlnit de-a lungul anilor de presă agricolă. Chiar i s-a sugerat să candideze la alegerile camerei agricole județene dar, probabil, încă nu i-a venit rândul. Aviz politicenilor din Gorj. Aveți un om care merită adus în sistem dacă vă doriți binele județului!
Am primit invitația ca în luna iunie să trec să gust căpșunile produse de soții Nodea. Si nu voi rata ocazia să o fac. Cu speranța că până atunci va ieși și legea cooperației iar polovrăgenii se vor uni spre interesul colectiv!
Foto autor și din arhiva familiei Nodea
Articol publicat in revista Ferma nr.7(168) 15 – 30 aprilie 2016
