Cosmin Micu, una dintre cele mai puternice voci ale noii generaţii de fermieri, atrage atenţia asupra unei practici tot mai intens dezbătute în agricultura zilelor noastre: densitatea la semănat în cultura porumbului.

În contextul secetei pedologice şi atmosferice tot mai frecvente, influenţată de schimbările climatice, tânărul inginer agronom din Mănăştur (jud. Arad) susţine că fermierii ar trebui să regândească normele de semănat pentru a evita pierderi semnificative de cultură. „Sezonul acesta îmi aminteşte de anul 2000, când porumbul a rămas până la brâu şi a fost compromis de secetă. Atunci, ca şi acum, precipitaţiile au fost extrem de reduse. Am impresia că am luat-o într-o direcţie greşită cu densităţile mari”, spune Cosmin Micu.

De la teorie la practică

Proprietarul societăţii Procereal Agrosan a studiat agrotehnica scrisă de Gheorghe Ionescu-Şişeşti, renumitul academician care stabilise la un moment dat care ar fi densitatea optimă pentru porumb. „Experienţele s-au făcut pe un sfert de secol. Iar în anii respectivi, prin 1930-1940, s-a constatat că densitatea optimă la porumb este între 20 şi 40 de mii de plante la hectar. Or, în prezent se seamănă şi 70.000-80.000 de seminţe pe hectar. E adevărat că hibrizii au devenit mai performanţi între timp. Ceea ce înseamnă că poţi să semeni la o densitate mai ridicată, dar tot ai nevoie de un consum de apă mare pentru a susţine aceste densităţi”, argumentează Cosmin.

Rezultatele vorbesc de la sine

Pentru anul viitor, arădeanul plănuieşte un experiment extins, testând densităţi între 30.000 şi 50.000 de boabe la hectar pe parcele de câte 10 hectare. „Nu mai vreau să cheltui anapoda, fără sens. Vreau să văd ce funcţionează cel mai bine pentru condiţiile mele”, susţine acesta.

De altfel, el a recunoscut că în trecut a efectuat o astfel de experienţă agronomică, iar rezultatele tind să-i dea dreptate. „În 2017, un an extrem de secetos, pe parcela unde am semănat 70.000 de boabe am obţinut producţia cea mai mică, respectiv 2.300 kg/ha, în timp ce pe suprafaţa unde norma la semănat a fost de 50.000 de boabe am recoltat peste 4 tone. Diferenţa este semnificativă şi confirmă că densităţile mari nu sunt eficiente în condiţii de stres hidric”, ne-a explicat tânărul fermier.

Densităţile ridicate necesită mai multă apă

Toate suprafeţele semănate în primăvară de Cosmin Micu sunt irigate, respectiv 290 ha cu porumb şi 58 ha cu floarea-soarelui. Asta înseamnă circa 22% din suprafaţa totală pe care o lucrează. Nu mai puţin de 3 milioane de euro a investit acesta în sistemul de irigaţii. „Dacă nu aş avea posibilitatea să irig, aş reduce drastic densităţile. Porumbul are nevoie de apă, iar la densităţi mari cerinţele cresc exponenţial. Nici floarea-soarelui nu îmbrăţişează densităţile foarte mari la semănat. Dar şi dacă nu aş iriga, nu aş depăşi sub nici o formă limita de 60.000 de seminţe la hectar”, a ţinut să menţioneze tânărul agronom.

Ploi insuficiente şi prost distribuite

Micu remarcă şi o tendinţă îngrijorătoare. În opinia sa, seceta din ultimii ani ne apropie de nivelurile din 1946, când România a fost devastată de lipsa precipitaţiilor. „Înregistrăm ploi puţine şi distribuite neuniform. În luna mai am avut o cantitate totală de 80 de litri de precipitaţii, însă până spre sfârşitul lunii am tot avut ploi de 2, 3, 5 litri, pe care nu îi pot contoriza deoarece apa s-a scurs imediat şi nu a rămas nimic în stratul superior al solului ca să conteze pentru dezvoltarea plantelor. Până în 23 mai nu am avut o ploaie mai consistentă de 15 litri. Din câte am citit eu, şi în ’46 media anuală nu a fost foarte scăzută. Doar că au fost multe perioade fără precipitaţii”, a constatat acesta.

Interesul companiilor de seminţe

Pe de altă parte, Cosmin Micu acuză furnizorii de seminţe că ignoră realităţile schimbărilor climatice prin recomandările pe care le fac fermierilor. „Nu cred că au vreun interes să recunoască faptul că densităţile ar trebui reduse. Testele lor se bazează pe condiţii controlate, dar acestea nu mai reflectă situaţia din teren. Realitatea este că fermierii trebuie să se adapteze la noile condiţii climatice”, spune arădeanul.

Într-o agricultură afectată de secetă şi schimbări climatice, reanalizarea densităţilor la semănat devine crucială. Experienţa şi observaţiile lui Cosmin demonstrează că adaptarea la noile realităţi poate însemna diferenţa între pierdere şi profit. Nu putem schimba clima, dar putem regândi abordarea pentru a proteja culturile şi resursele.

CE SPUNE LITERATURA DE SPECIALITATE?

Cea mai importantă personalitate a şcolii româneşti de agricultură, Gheorghe Ionescu-Şişeşti, notează într-una din cărţile sale faptul că o medie de 30.000 de plante de porumb la hectar este o densitate normală pentru soiurile cu portul mare, categorie în care sunt cuprinşi şi hibrizii dubli. „În regiunile secetoase, porumbul dublu hibrid se recomandă să se semene mại rar, ajungându-se la 20.000 plante la hectar, iar în regiuni mai umede şi în condiţii de irigaţie la 40.000 de plante la hectar”, scrie cel considerat a fi părintele agronomiei româneşti.