Mulţi fermieri asigură cu greu în această perioadă rația pentru o vacă de lapte care să acopere cerinţele nutriţionale ale acesteia. Dificil de asigurat, în această perioadă, este mai ales proteina.

PROTEINA, GREU DE GĂSIT!

Fermierii trebuie să cumpere furajele proteice, acestea fiind, de multe ori, greu de procurat. Sunt greu de găsit fânurile de leguminoase precum lucerna sau trifoiul, dar şi concentratele proteice.

Uneori şi la rumegătoare, la vacile cu producţii foarte mari de lapte, la viţeii până la înţărcare, dar şi la taurii de reproducţie, cerinţele în proteină se apropie de cele specifice monogastricelor, şi nu trebuie neglijate aspectele calitative ale alimentaţiei azotate.

DE CÂTĂ PROTEINĂ ESTE NEVOIE?

La stabilirea cerinţelor în proteină la o vacă de lapte se pleacă de la cunoaşterea necesarului pentru întreţinerea funcţiilor vitale, care este de cca. 50 g PDI la 100 kg greutate vie, la care se adaugă necesarul pentru obţinerea unui litru de lapte cu 3,5-4% grăsime, respectiv 48 g PDI/litru.

Astfel, la o vacă de 600 kg cu o producţie medie 25 l lapte/zi este nevoie de 1500 g de proteină zilnic.

CUM ASIGURĂM NECESARUL?

Cum putem asigura necesarul în proteină la rumegătoare? Vă oferim 5 soluţii posibile:

1. Creşterea ponderii leguminoaselor în structura bazei furajere la peste 60%.

2. Utilizarea în raţii a furajelor cu o cantitate mai mare de proteină nefermentescibilă sau protejarea proteinei din furajele cu o solubilitate mai mare a proteinei la nivelul rumenului (ex. şrotul de soia).

3. Asigurarea a 30-40% din necesarul de N prin substanţe azotate sintetice neproteice (SASN).

4. Asigurarea în cantităţi suficiente a azotului satisface de regulă necesarul de aminoacizi, prin sinteza proteică microbiană, plecând de la NH₃ – provenit în rumen din degradarea substanţelor azotate neproteice şi a unei părţi din proteina solubilă a furajului.

5. Maximizarea sintezei proteice microbiene prin asigurarea unui aport echilibrat între energie şi substanţele proteice fermentescibile, precum și asigurarea cerinţelor în substanţe minerale şi vitamine.

MATERIA PRIMĂ DISPONIBILĂ

Ca şi materii prime proteice în structura amestecurilor de concentrate, care sunt la îndemâna fermierilor, se pot folosi șroturile de floarea soarelui, tărâțele de grâu, mazărea. Astfel, dacă într-o fermă rația de bază este formată din fân de graminee şi un siloz tot de graminee, în structura amestecurilor de concentrate vor predomina materiile prime proteice.

Daca în rația de bază fermierii au posibilitatea să folosească furaje cu continut proteic ridicat, cum ar fi fânul de lucernă sau trifoiul, atunci în amestecul de concentrate pot intra furaje energetice.

FOLOSIŢI PROTEINA PROTEJATĂ!

Unele furaje conţin o proteină cu o degradabilitate ruminală mare, în rumen degradându-se peste 70% din proteina iniţială a rației. Dacă se reuşeşte reducerea acestei degradări animalul va beneficia de aminoacizii limitativi.

Proteinoliza ruminală cu formarea de amoniac depășeşte capacitatea de metabolizare a microsimbionţilor, de unde derivă necesitatea folosirii în rații a proteinei protejate, crescând astfel proteina digestibilă la nivel intestinal. Această protecție a proteinei se poate practica în cazul şrotului de soia. În momentul în care un fermier cumpără șrot de soia, el trebuie să specifice pentru ce specie doreşte să-l folosească.

SURSE DE AZOT NEPROTEIC

O altă variantă de asigurare a unei părți din proteină constă în folosirea unor surse de azot neproteic. Pe piaţa suplimentelor nutriţionale fermierii pot găsi surse de azot cu eliberare treptată, ceea ce împiedică formarea unei cantități mari de amoniac în rumen, care nu poate fi valorificat în totalitate de către microsimbionţii ruminali. Un astfel de produs poate fi și Optigenul.

Orice sursă de azot neproteic trebuie bine omogenizată în amestecul de concentrate înainte de a fi administrată taurinelor. La vaca de lapte, Optigenul poate fi administrat în cantitate de 75-170 g/cap/zi, corelat cu necesarul proteic zilnic al vacii.

ROLUL PROTEINELOR ÎN ORGANISM

Proteinele îndeplinesc în organism funcţii deosebit de importante:

• funcţia plastică – de formare şi înlocuire a uzurii tisulare, asigurând creşterea la organismele tinere;

• funcţii biologic active, reprezintând componentul principal al enzimelor şi al hormonilor;

• sunt suportul material al anticorpilor;

• pot constitui o sursă de energie.

ATENŢIE LA FÂNUL DE LEGUMINOASE!

Dacă alegem un fân de leguminoase, se ştie că acesta pierde din substanţele nutritive prin scuturare sau prin detaşarea frunzelor în cursul procesului de manipulare a acestuia. Pierderile în perioada depozitării, la o umiditate de 15%, nu depăşesc 3-4% din SU.

Posibilități de asigurare proteică la rumegătoare există, ideea este să se aleagă una, astfel încât să nu existe dezechilibre în rațiile care se administrează vacilor de lapte în această perioadă! 

DE REŢINUTLa o rație dezechilibrată, problemele derivă, în general, dintr-un deficit proteic ce va duce la epuizarea vacilor, deoarece ele vor folosi din rezervele proprii pentru acoperirea necesarului.

Pentru a da producţii rentabile, vacile de lapte au nevoie de o furajare adecvată. Află regulile de bază ale hrănirii vacilor performante!

un articol de

LAVINIA ŞTEF

USAMVB Timişoara