În ultimii 30 de ani, scroafele aparţinând genotipurilor moderne s-au transformat în adevărate „fabrici de purcei”, graţie ritmului intens de ameliorare la care au fost supuse. Dar cum în ameliorare pe de o parte câştigi, iar pe de alta pierzi, această transformare a condus la efecte negative asupra longevităţii reproductive a scroafelor şi la necesitatea aplicării unui management de fermă mult mai elaborat şi mai sofisticat.
Problema nr. 1 în ferma de reproducţie suine
Una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă fermierii de azi este scăderea alarmantă a numărului de purcei obţinuţi la a doua fătare, a cărei cauzalitate complexă a determinat catalogarea ei ca sindrom.
Modul de manifestare a acestui sindrom este divers, însă principalele semne ar fi următoarele:
1. Creşterea intervalului de timp de la prima înţărcare, la apariţia următorului ciclu al căldurilor;
2. Număr redus de ovule maturizate şi expulzate din ovar;
3. Capacitate limitată de supravieţuire a embrionilor în primele zile de gestaţie;
4. Obţinerea unui număr mai mic de purcei la fătarea a II-a faţă de prima;
5. Creşterea incidenţei mamitelor, mastitelor şi a agalaxiei (lipsa laptelui);
6. Reducerea ratei concepţiei şi a fătării la grupul de femele aflate la a II-a fătare, comparativ cu celelalte femele din fermă.
Evident, pentru a identifica şi a rezolva aceste probleme, condiţia minimă este utilizarea unui sistem de înregistrare a informaţiilor şi datelor de reproducţie. Pentru că, se ştie: ce nu măsori, nu poţi corecta!
Principala cauză
Rădăcina „răului”, sau principala cauză a apariţiei şi manifestării acestui sindrom, este, fără nici o îndoială, pregătirea incorectă şi insuficientă a scrofiţelor de înlocuire.
De multe ori, din dorinţa de a câştiga timp, fermierul se grăbeşte cu introducerea scrofiţelor la prima montă, acestea nefiind încă mature nici fizic (masă corporală, osatură) şi nici biologic (vârstă, funcţionarea aparatului genital şi a sistemului hormonal).
Astfel, scrofiţele ajung la prima lactaţie nepregătite pentru o fază extrem de epuizantă a vieţii lor în care:
• Producţia de lapte necesită o cantitate masivă de nutrienţi;
• Creşterea animalului nu s-a încheiat încă, proces ce solicită, de asemenea, aport nutritiv semnificativ;
• Apetitul scrofiţelor este limitat de conjunctura nouă în care se află ca mamă neexperimentată;
• De multe ori scrofiţele sunt utilizate de fermier ca doici, atât pentru a le stimula dezvoltarea glandei mamare, cât şi pentru că lanţul mamar este funcţional şi sănătos.
