Extinderea în cultură a sorgului zaharat (Sorghum bicolor var. Saccharatum)este previzibilă şi motivată de importanţa lui dată de multiplele utilizări în domeniul alimentar şi energetic.
La începutul anilor ’90, un colectiv de cercetare asupra sorgului zaharat, costituit în jurul USAMVB din Timişoara, a făcut publice câteva rezultate privind tehnologia de cultivare, extragerea sucului din tulpini şi valorificarea acestuia în domeniile energetic, alimentar şi furajer.
Relaţiile plantei cu factorii de vegetaţie
• Sorgul este o plantă rezistentă la secetă şi la arşiţă, depăşind sub acest aspect porumbul, faţă de care are un număr mai mare de stomate pe frunze şi un sistem radicular mai dezvoltat, cu un număr aproape dublu de perişori radiculari.
• Coeficientul de transpiraţie variază între 153 şi 271.
• Temperatura minimă de germinaţie este de 12oC.
• În cursul vegetaţiei suportă temperaturi ridicate de 38-40oC, dar este sensibil la temperaturi scăzute, chiar şi la 15oC îşi opreşte creşterea.
• Faţă de apă are cerinţe reduse, reuşeşte şi în zone cu precipitaţii sub 350 mm.
• Faţă de sol nu este pretenţios, valorificând bine şi terenurile uşoare, dar nu suportă solurile grele cu exces de umiditate. Valorile pH-ului sunt între 4,5 şi 8,5.
Tehnologia de cultivare a sorgului, pe scurt
Rotaţia. Cele mai bune rezultate, în zona de cultură a sorgului, se obţin după cerealele păioase, floarea soarelui, sfecla pentru zahăr şi porumb, dar şi după leguminoasele anuale. Cultivarea în monocultură, deşi este posibilă, nu este recomandată. După sorg sunt recomandate doar culturi de primăvară şi mai puţin pretenţioase faţă de apă şi elemente nutritive.
Aplicarea îngrăşămintelor. Sorgul zaharat valorifică bine fertilitatea naturală a solului, dar răspunde cu sporuri importante de recoltă la aplicarea îngrăşămintelor, cu precădere pe soluri mai sărace, dar cu umiditate suficientă.
Dozele recomandate, în funcţie de zonă, variază de la N60–80 P2O5 60-80 K2O60-80, până la N100P80K80. Mărirea dozei de azot la N200 nu se justifică nici prin nivelul sporurilor de producţie şi nici sub aspect economic.
Lucrările solului trebuie să fie în concordanţă cu cerinţele impuse pentru seminţele mici. Solul este bine să fie afânat adânc, bine nivelat, mărunţit şi curat de buruieni. Aceste condiţii trebuie să fie obţinute printr-un număr redus de treceri cu utilajele, în vederea conservării apei şi a structurii solului.
Sămânţa şi semănatul. Se foloseşte sămânţă cu puritatea minimă de 97% şi germinaţie minimă de 85%.
Sămânţa de sorg se caracterizează prin capacitate de germinaţie în câmp foarte slabă, respectiv în condiţii bune de temperatură şi umiditate, se reduce cu 30-50% faţă de germinaţia în laborator. Sămânţa se tratează împotriva tăciunelui şi a dăunătorilor din sol cu insecto-fungicidele folosite la porumb.
Semănatul se face când temperatura solului la adâncimea de semănat este de 14-15oC. Scăderea temperaturtii sub 12oC poate reduce numărul plantelor răsărite cu mai mult de 50%. În majoritatea anilor, temperatura de 14-15oC la adâncimea de 5 cm în zonele de cultură a sorgului din ţara noastră se înregistrează în prima decadă a lunii mai.
Densitatea plantelor recomandată pentru sudul ţării este de 150-200 mii plante/ha, iar pe terenurile mai sărace densitatea se reduce la 100 mii plante/ha. În cercetările din vestul ţării cele mai bune rezultate s-a obţinut la densitatea de 160-180-200 mii plante/ha, densităţi la care s-a obţinut cel mai bun randament de suc şi cel mai mare conţinut de zahăr. Cantitatea de sămânţă este de 10-15 kg/ha.
Distanţa între rânduri este de 50 cm, distanţă la care se asigură un bun spaţiu de nutriţie şi luminozitate plantelor. Adâncimea de semănat este de 3-5 cm pe solurile mai reci şi 5-7 cm pe solurile nisipoase.
Lucrările de îngrijire. Formarea crustei după semănat îngreunează răsărirea şi conduce la neuniformizarea culturii.
După răsărire, ritmul lent de creştere a plantelor poate determina îmburuienarea culturii.
Combaterea buruienilor se realizează prin erbicidare preemergentă şi postemergentă, pentru combaterea buruienilor dicotiledonate.
Dintre dăunători, în vegetaţie mari pagube produce păduchele verde al cerealelor (Schizaphis gramineum), care se combate prin două tratamente la interval de 10-15 zile.
Irigarea culturii se impune pe solurile nisipoase, în anii cu secetă severă.
Recoltarea sorgului zaharat se face în faza de maturitate în lapte, când are cea mai mare cantitate de substanţă uscată, glucide totale şi glucide reductoare în tulpini. Recoltarea se face cu combine speciale şi cu combine pentru recoltarea trestiei de zahăr adaptate pentru sorg. Pe suprafeţe mici, recoltarea se poate face manual prin secerarea plantelor, desfrunzirea tulpinilor şi eliminarea ultimelor internoduri, care conţin foarte puţin zahăr şi au unele săruri ce imprimă sucului un gust neplăcut. Este bine ca tulpinile să fie tăiate cât mai aproape de sol, deoarece internodurile inferioare conţin cea mai mare cantitate de suc.
ÎNDULCITOR, FURAJ ŞI BIOETANOL
De la combine, materialul de sorg este transportat la instalaţia pentru zdrobit şi tasat în vederea obţinerii sucului. După presare, tocătura este transportată în zootehnie, în vederea furajării bovinelor sub formă de masă verde sau va fi însilozată în vederea furajării pe timpul iernii.
Producţia de tulpini de sorg variază între 60 şi 100 tone/hectar, din care se pot obţine 50-60 litri de sirop/tona de tulpini sau 3000 litri de etanol din producţia de fitomasă totală.
un articol de
IOAN BORCEAN
