Pe cele 5.000 de hectare pe care inginerul agronom Daniel Itu le exploatează în județul Constanța tehnologia no-till face diferența, iar experiența ultimilor doi ani l-au convins că acest sistem de cultivare va fi elementul de bază al practicilor agricole în viitor, „dacă nu la nivel național, cel puțin în Dobrogea”.

Ne-am întâlnit, chiar în timpul campaniei de semănat la grâu, pe una dintre solele de pe raza comunei Topraisar și am discutat cu Daniel Itu despre avantajele și provocările tehnologiei no-till, dar și despre rezultatele pe care acesta le-a obținut până acum.

De la convențional, la peste 90% no-till

„Când am început activitatea agricolă foloseam tehnologia convențională, apoi am adoptat, timp de mai mulți ani, tehnologia minimum-tillage și acum facem trecerea la no-till. Suntem încă la început în ceea ce privește tehnologia no-till: acum doi ani am testat-o, anul trecut am aplicat-o pe aproximativ 30% din suprafață, iar în acest sezon vrem să integrăm un procent de 90% din terenul exploatației în acest sistem agricol. Avem deja semănate 2.200 de hectare de rapiță, aflate în diferite stadii de vegetație, vrem să înființăm grâu pe circa 1.500 de hectare, la care se vor adăuga câteva sute de hectare cu orz.

Inițial am făcut această tranziție de la convențional la minim-till și mai recent de la minim-till la no-till pentru a conserva apa în sol, însă practica ne-a arătat că sunt mult mai multe avantaje, atât la nivel de producții, cât și în ce privește costurile sau logistica. Rezultatele se pot vedea direct în câmp pentru că suntem în plină campanie de semănat”, ne-a declarat agronomul constănțean.

Producții mai mari în no-till decât în minim-till

„Noi ne derulăm activitatea în una dintre cele mai aride regiuni ale țării. Aici, nu doar că avem secetă, dar avem și vânt. Se spune că în Dobrogea vântul bate de două ori pe an, odată din nord și odată din sud, nu se oprește niciodată. Așa că, cel mai mare avantaj pe care îl obținem prin tehnologia no-till este că reducem evaporarea și păstrăm cât mai mult timp apa în sol, ceea ce ne permite să avem producții mai bune în anii cu deficit de precipitații și stres hidric asupra culturilor.

Nu voi vorbi de cifrele concrete pe care le realizăm, pentru că vreau să rămână în bucătăria noastră internă. Noi suntem cei care ne bucurăm atunci când avem rezultate și tot noi învățăm din greșeli atunci când eșuăm la final de sezon. Însă, pot să explic ce aport și ce impact a avut implementarea tehnologiei no-till la noi în fermă.

În sezonul trecut am obținut producții mai mari în no-till decât în minim-till, iar diferența a fost sesizabilă; un plus de cel puțin 15%. Acest lucru ne-a arătat că tehnologia no-till poate face diferența, pentru că fiecare strop de apă în sol contează”, a adăugat Daniel Itu.

O singură trecere, 8 litri de motorină pe hectar, costuri reduse cu 40%

Pentru înființarea culturilor de toamnă, inginerul folosește o semănătoarea directă de păioase N540 și un buncăr tractat Air Cart 1910 TBH, ambele de la John Deere, cu care realizează concomitent însămânțarea direct în miriște și aplicarea îngrășământului solid pe rândurile lucrate.

„Un al doilea avantaj major al sistemul no-till este reducerea costurilor pe care le avem cu înființarea culturilor. În procesul tehnologic nu mai există lucrări ale solului, pentru că nu mai este necesar să pregătim terenul. Semănăm direct în miriște și administrăm concomitent și îngrășământul. Pe această solă aplicăm o rată de 150 kg de sămânță și 150 kg de îngrășământ per hectar, totul dintr-o singură trecere.

Comparativ, în sistem convențional pentru a înființa o cultură faci 3 treceri, la minim-till faci 2 treceri, iar la no-till semeni direct în miriște (o singură trecere). Per hectar noi consumăm doar 8 litri de motorină și avem costuri reduse cu peste 40%.

Desigur că pentru a efectua semănatul direct ai nevoie de utilaje specializate, însă investiția se amortizează destul de repede. Gândiți-vă că numai pentru a ara se consumă de cel puțin 3 ori mai mult combustibil, iar ulterior trebuie pregătit patul germinativ și abia apoi poți semăna.

Însă, pe lângă costurile directe, precum combustibilul, sunt și costuri indirecte. Adoptând tehnologia no-till uzura utilajelor este mai mică pentru că ai mai puține ore de funcționare, față de agricultura convențională unde un tractor lucrează de 3 ori mai mult.

Din punct de vedere economic, dacă există posibilitatea să lucrezi fără arătură și chiar fără disc, nu are nici un sens să consumi combustibil și să uzezi tractorul degeaba. De când am adoptat tehnologia no-till noi nu am avut nici o cultură pe minus”, ne-a explicat Daniel Itu.

Cu 8 oameni poți lucra 5000 de hectare

În opinia agronomului, pe cât de importantă este reducerea costurilor determinată de adoptarea acestei tehnologii, pe atât de importantă este și economia de timp pe care o oferă:

„Faptul că în acest sistem agricol în loc de 3 operațiuni avem una singură (semănatul direct), ne oferă un plus nu doar pe partea economică, ci și pe cea logistică, care ține de gestionarea și eficientizarea activității din fermă. Atât mie ca inginer agronom, cât mai ales operatorilor mei, no-till ne ușurează foarte mult munca. Împreună cu o echipă formată din doar 8 oameni exploatăm peste 5.000 de hectare pe raza a 7 UAT-uri. La această suprafață, îmi e greu să cred că am fi putut face toate lucrările necesare, în timp optim, dacă am fi mizat pe sistemul convențional.”

Ar renunța la culturile de primăvară pentru un sistem 100% no-till

Din totalul suprafețelor exploatate doar 180 de hectare pot fi irigate, iar condițiile climatice cu care s-a confruntat în ultimii 10 ani l-ar putea determina pe Daniel Itu să facă o schimbare majoră în abordarea agronomică.

„De aproape o decadă culturile de primăvară nu se mai pretează în regiunea noastră, cel puțin nu pe suprafețe neirigate. Pentru a respecta rotația culturilor avem încă în asolament floarea soarelui și porumb, dar încep să cred că ar fi mai eficient dacă am renunța la ele și am merge pe culturi de acoperire și culturi de toamnă. Până acum structura exploatației noastre a fost 70% culturi de toamnă (rapiță, grâu, orz) și 30% culturi de primăvară (porumb și floarea soarelui), dar mă gândesc serios să adoptăm un sistem cu 100% no-till și 100% culturi de toamnă, urmate de culturi de acoperire și apoi iarăși culturi de toamnă pe care le rotim între ele. Am văzut că se practică astfel de asolamente în țări cu deficit de precipitații chiar mai accentuat decât la noi și rezultatele sunt bune, mai ales la tehnologia No-till”, ne-a declarat inginerul. 

No-till nu e o rețetă perfectă, ci una plină de provocări

„Acum nu vreau să creadă cineva că tehnologia no-till este o rețetă perfectă. Acest sistem vine și cu multe provocări, iar cea mai importantă sunt dăunătorii. Deși suntem încă la început, suntem conștienți de limitele acestei tehnologii. Până acum, pe noi ne-a ferit Dumnezeu de un atac al rozătoarelor, dar trebuie să fim mereu vigilenți. În no-till sunt două elemente cheie: semănatul direct și monitorizarea culturilor. Ambele trebuie făcute ca la carte, dacă vrei să ai rezultate optime”, a adăugat Daniel Itu.

Păstrăm un plug pentru intervenții punctuale

Chiar dacă a făcut trecerea la minim-till în urmă cu mai mulți ani, agronomul constănțean păstrează încă în fermă un plug.

„Ca inginer agronom eu nu văd lucrurile în alb și negru: arătură versus sisteme alternative (minim-till și no-till). Fiecare lucrare are rolul ei, la timpul ei. Noi monitorizăm în permanență solele și culturile pe care le avem. Mergem pe no-till pentru că în condițiile noastre de mediu așa avem cel mai bun randament. Însă în tehnologia no-till știm că există și dăunători care nu pot fi combătuți altfel decât prin arătură și de aceea am păstrat un plug în fermă. Până acum nu a fost nevoie să îl folosim, dar în cazul în care vom avea atacuri ale dăunătorilor, precum zabrus (gândacul ghebos), suntem pregătiți să îl punem la treabă. Din punctul meu de vedere arătura devine o lucrare punctuală”, ne-a explicat inginerul.

Nu doar o tehnologie agricolă, ci o strategie adaptată condițiilor de mediu

„Pe parcursul celor 2 ani am pus în balanță plusurile și minusurile sistemului no-till, atât din punct de vedere agronomic, cât și economic sau logistic, iar rezultatele sunt net favorabile acestei tehnologii. Din punctul meu de vedere no-till va fi singura tehnologie care va mai da randament în Dobrogea, deoarece schimbările climatice fac din ce în ce mai dificilă activitatea agricolă. Avem episoade de secetă tot mai lungi și tot mai severe, dar și alte fenomene extreme precum furtunile sau ploile torențiale.
În acest context tehnologia no-till ne oferă două mari avantaje: avem culturi care rezistă mai bine la factorii de mediu și, în același timp, avem cheltuieli mai reduse per hectar.
Principiul de bază al tehnologiei No-till este păstrarea apei în sol, iar acest lucru face diferența în condiții de secetă. Însă, noi am remarcat și faptul că, atunci când ne confruntăm cu precipitații abundente căzute în intervale scurte de timp, terenurile pe care am practicat no-till și care sunt situate în pantă prezintă un grad de eroziune a solului mai redus. 
În egală măsură, no-till oferă o anumită flexibilitate economică fermei. Chiar și în anii extrem de dificili, când multe culturi sunt compromise, impactul economic asupra exploatației este mai redus, pentru că și costurile avute au fost mai mici”, a concluzionat Daniel Itu.