De când se știe, Dan ciobanu’ a stat la coada oilor. Acum, deține o fermă bine așezată la poale de deal subcarpatic și scoate pe piață tone de brânzeturi de la mânzările sale.
TRANSHUMANŢA DE ALTĂDATĂ
Dan Andreoiu este de loc din comuna Runcu, satul Brebu, situat în nordul județului Dâmbovița, pe o culme de deal înalt, sub streașina Munților Bucegi. În apropiere se află localitatea Moroeni, renumită vatră pastorală. Cu timpul, oierul nostru s-a stabilit în Pucioasa, peste râu, unde și-a construit o nouă gospodărie.
Interlocutorul meu s-a apucat de mic să ciobănească. A pornit de jos, cu un ciopor de oi, mergând alături de ciobani bătrâni, experimentați, în aspra transhumanță de odinioară, în iernile cumplite când viscolul răzuia stratul de zăpadă așezat peste Bărăgan și gerul încremenea totul în jur.
CUNOSCUT ÎN BREASLA OIERILOR
”Aveam țurțuri de gheață la gură și sub bărbie”, își amintește Dan ciobanu de grozăviile din anii tranhumanței, veritabilă școală a ciobăniei adevărate. Cu anii, năpârstocul din Brebu, care risca să-l zboare viscolul pe șesul Bărăganului, a ajuns oier în toată firea respectat de toată lumea. Este acum unul dintre cei mai cunoscuți crescători de oi, şi nu numai în județul său. ”Mă cunoaște toată ciobănimea” susține omul, cum stăm de vorbă în gospodăria sa din Pucioasa.
CALENDAR PASTORAL LA BREBU
Dan se ajută cu cei doi băieți ai săi. Unul era cu turma pe islaz, sus, la Brebu, celălalt trebăluia prin gospodărie. Familia de oieri urmează un calendar pastoral foarte strict: primăvara pasc oile pe islazul Runcului, apoi urcă la vărat, la stâna din Munții Bucegi, unde au închiriat pășune proprietate privată.
Din munți coboară toamna pe islazul Runcului, apoi iernează, aici, la ferma din marginea orășelului Pucioasa. Transhumanța a rămas numai în memoria lui Dan Andreoiu, ca o activitate glorioasă, prilej de călire a trupului și a caracterului, dar și de căpătuire cu reumatism.
INVESTIŢII PENTRU IERNI UŞOARE
De la o vreme, oieritul pe timpul iernii a devenit boierie curată, mai ales pentru cei care au știut să se chivernisească, să investească bani în adăposturi solide și în tot ceea ce le poate face munca mai ușoară. Dan Andreoiu a cumpărat un tractor, echipamente, aduce baloți de lucernă de la câmp și așteaptă iarna fără griji. Pare că nici iernile nu mai sunt ca altădată, iar aici, sub deal, în Pucioasa, parcă e un pic mai ferit de viscol și ger.
Sigur, frigul e bun, că nu se strică brânza, dar nici în această privință, oierul nostru nu-și face griji: a cheltuit și a amenajat o cameră de frig cum nu găsești la multe ferme de ovine din România!
Brânză de burduf de la Pucioasa
ORIENTAREA SPRE PIAŢĂ
Oierul din Pucioasa nu a accesat fonduri europene, prin AFIR. Bani din bugetul public european ajung în contul său sub forma sprijinului cuplat pentru zootehnie (SCZ), fiindcă oile sale se află înscrise într-o asociație subordonată unei organizații care deține Registrul Genealogic pentru rasa Țurcană, dar și sub forma subvenției pentru suprafață, întrucât crescătorul de animale a depus cerere unică la APIA.
Piața liberă îi aduce însă venituri substanțiale, în urma vânzării brânzei telemea, a brânzei de burduf, a urdei, a cărnii de miel la Paști, a ovinelor vii, care ajung în final în țările arabe și în Israel.
COVID I-A ÎNCURCAT SOCOTEALA
Pandemia Covid 19, din cauza căreia autoritățile centrale au decis închiderea târgurilor și a piețelor țărănești (o altă cauză a închiderii acestor târguri a fost și pesta porcină africană!), i-a dat peste cap planurile de vânzare: ”Nu am mai ajuns la piață, făceam vânzare bună acolo, că venea multă lume, se strângeau mulți la un loc, fiecare voia să cumpere o bucată de brânză”.
Camera de frig, amplasarea gospodăriei sale în marginea unui orășel situat pe o rută alternativă a Văii Prahovei (Târgoviște – Pucioasa – Moroieni – Sinaia), renumele său, câștigat în timp, reclama făcută de clienți, ”din gură în gură”, au compensat în mare măsură efectele negative provocate de restricțiile oficiale. De la o săptămână la alta, stocurile de brânză din depozitul lui Dan Andreoiu s-au tot subțiat.
Plaiurile Runcului de Dâmbovița
E primăvară și familia Andreoiu va urca din nou la munte, pe pășunile munților Bucegi. Acolo, la stână, Dan pregătește bunătățile lactate, punând în joc întreaga sa experiență, căpătată în cinci decenii de ciobănie!
MUNCA DE-O VARĂ A ANDREOILOR
Burdufii cu brânză și putinile cu urdă și cu brânză telemea stau la o temperatură scăzută și constantă care le ferește de alterare. ”Un oier, dacă nu are spațiu de frig, e pe spesele lui. Mai ales burduful, dacă stă la căldură, se topește. Dacă stă la frig, rămâne tare, cremene. Nu m-am uitat la bani, că dacă mă uitam la bani, pierdeam brînza, se strica. Am curent tras aici, la casă, printr-un cablu subteran”, precizează Dan Andreoiu. Intrăm în camera frigorifică, unde sunt depozitați, pe rafturi, sacii burdușiți cu brânza de burduf!
un articol de
STELIAN RĂDESCU
