Cultura de floarea-soarelui reprezintă o sursă importantă de venit pentru fermierii mari din România și e nelipsită din asolament. Impactul patogenului Plasmopara halstedii (Novot.) asupra culturii florii-soarelui din România este imens.

Importanța și patologia manei florii-soarelui

Boala este cauzată de agentul patogen Plasmopara halstedii Novot. care face parte din clasa oomycete. Este una din cele mai răspândite boli ale florii-soarelui, fiind întâlnită pe 5 continente. Până acum, la nivel global au fost identificate 42 de rase de mană, dar se observă o creștere a proporției raselor foarte virulente. Există două tipuri de infecție cu acest patogen:

• Infecția sistemică: când infecția tinerelor plante survine din zoosporii latenți care sunt prezenți în sol sau pe semințe, aceasta se mai numește și infecție primară. Zoosporii pot supraviețui în sol 8-10 ani, responsabile pentru aceasta fiind resturile vegetale. Plantele infectate manifestă cloroză pronunțată, restrânsă în zonele care mărginesc nervurile principale, plantulele rămân pitice, poziția capitulului este într-un unghi de 90 de grade față de tulpină, iar pe partea inferioară a frunzelor apare un puf de culoare albă. De obicei nu mai formează achene, pierderile de recoltă pot fi de până la 100% dacă infecțiile sunt severe sau foarte localizate.
• Al doilea tip – infecția secundară, care poate apărea pe parcursul perioadei de vegetație, ca urmare a răspândirii prin vânt a fructificațiilor ciupercii. Acest tip de infecție reduce capacitatea de producție, dar este mai puțin distructivă decât infecția primară.

Plantele au sisteme naturale de apărare

Răspândirea patogenului este influențată de condițiile de mediu, umiditatea ridicată și temperaturile scăzute, care oferă un mediu propice dezvoltării.

Plantele posedă mai multe sisteme de apărare împotriva agenților patogeni, toleranță, pseudo-rezistență, rezistență specifică și rezistență nespecifică. Cea mai importantă pentru floarea-soarelui este rezistența specifică, care se mai numește și rezistență verticală. Rezistența specifică este controlată de obicei de gene majore, specializate, cum este în cazul rezistenței la mană (Plasmopara halstedii Novot.) sau la rugină (Puccinia helianthi Schw.). Acest tip de rezistență oferă un mecanism de apărare împotriva raselor specifice ale agentului patogen, fiind reglată prin relația genă pentru genă.

Rezistență absolută la mană, obținută la ICCPT Fundulea

În 1966, ICCPT Fundulea a obținut linia consangvinizată AD-66, care a manifestat o rezistență absolută la mană, în condiții de infecție artificială. Rezistența liniei era condiționată de o singură genă dominantă, care a fost notată, de către Vrânceanu, cu simbolul Pl₁. Toate genele de rezistență care au fost identificate până în prezent sunt gene simple, dominante, rasele de mană fiind numerotate cu cifre de la 1 la 9. Gulya și colab. (1996) au propus o nouă nomenclatură pentru desemnarea tipurilor de virulență, diferită de cea secvențială a raselor, denumită notare codificată în tripletă. Sistemul folosește trei seturi de diferențiatori, fiecare fiind compus din trei diferențiatori. Fiecare din cele trei cifre ale tripletei reprezintă suma reacțiilor de sensibilitate ale fiecărui set de diferențiatori. Exemple de rase: rasă 100 (1), 300 (2), 330(9), 332, 700 (3), 701, 710 (8), 730 (4), 770 (5) etc.

O cursă contracronometru

În ameliorare, pentru îmbunătățirea liniilor și hibrizilor de floarea-soarelui în privința rezistenței la mană s-a lucrat foarte mult cu speciile sălbatice din genul Heliantus. Pentru a transfera gene de rezistență de la speciile sălbatice, s-au făcut încrucișări între Helianthus argophyllus și Helianthus annuus, dar și între Helianthus tuberosus și Helianthus annuus, uneori lucrările fiind îngreunate de gradul redus de fertilitate al descendenților obținuți.

Rezistență genetică

Genele de rezistență la mană pot fi ușor transferate în genotipurile sensibile, pentru crearea de materiale genetice noi. Metoda de transferare se numește back-cross, în care se lucrează cu 2 linii consangvinizate, una sensibilă și cealaltă folosită ca sursă de rezistență. După fiecare generație de back-cross, se fac testări artificiale pentru a se determina reacția materialelor obținute și pentru a facilita selecția. Genele Pl pot fi transferate în linia maternă, care este androsterilă, realizându-se astfel hibrizi rezistenți la atacul ciupercii Plasmopara halstedii. Rezistența genetică este cea mai importantă măsură de control pentru acest patogen. Chiar și așa, utilizarea hibrizilor rezistenți de floarea-soarelui este amenințată de apariția continuă de populații noi de Plasmopara halstedii cu virulență ridicată, care pot să depășească genele de rezistență ale plantelor.

Sursele de rezistență – folosite în procesul de ameliorare îl constituie formele sălbatice de floarea-soarelui cum sunt Helianthus Annuus, Helianthus Argophylus sau Helianthus praecox.

Securizarea viitorului producției florii-soarelui din România

Plasmopara halstedii reprezintă o amenințare persistentă asupra florii-soarelui cultivată în România, cu un impact important asupra economiei agricole a țării. În orice caz, prin combinarea cercetării, tehnologiilor inovatoare, eforturilor comune, există speranța pentru dezvoltarea unor strategii efective și durabile pentru a atenua impactul distructiv al acestui patogen. Lupta împotriva patogenului Plasmopara halstedii continuă, reziliența și adaptarea fermierilor români, susținuți de progresul științific vor juca un rol crucial în securizarea viitorului producției florii-soarelui din România.

Hibrizii cu care SAATEN UNION ține în frâu mana!

Compania Saaten Union, prin programul propriu de ameliorare a florii-soarelui, se concentrează pe dezvoltarea de hibrizi rezistenți la acest patogen. Folosirea markerilor moleculari este o practică utilă pentru a îmbunătăți procesul de selecție al varietăților florii-soarelui care manifestă rezistență împotriva patogenului Plasmopara halstedii. Aceste inovații vin în ajutorul fermierilor ca măsuri durabile și eficiente de a controla această boală.

În portofoliul Saaten Union, fermierii din România pot alege dintre hibrizii rezistenți la acest patogen:

• Tehnologia Clearfield plus hibrizii Valparaiso CLPși Stelaris CLP, ambii rezistenți la toate rasele de Plasmopara halstedii cunoscute în România;
• Victory CL– hibrid din tehnologia Clearfield, pretabil în toate zonele de cultură a florii-soarelui; posedă o toleranță foarte bună împotriva putregaiului alb, Sclerotinia sclerotiorum.
• Hibrizii Marquesa CLși Subella CLcompletează segmentul Clearfield alături de noutățile acestui sezon, hibrizii Toreador CL și Integral CL.
• În segmentul tehnologiei cu tribenuron metil, rezultate bune s-au obținut în cazul hibrizilor Doloris SU, Nestor SU șiNeta SU.

Tabel: Rezultate privind testarea varietăților de floarea-soarelui prin inoculare artificială

un articol de SAATEN UNION

mai multe pe această temă www.saaten-union.ro