“Dacă vremea se va menţine răcoroasă şi umedă este bine să fiţi atenţi la evoluţia acestui patogen (dacă temperaturile cresc, făinarea se opreşte din evoluţie). Pe lângă Blumeria graminis, în contextul climatic actual, ne putem aştepta şi la infecţii produse de fungii Puccinia striiformis (rugina galbenă), Rhizoctonia cerealis (rizoctonioză), Gauemannomyces graminis (înnegrirea bazei tulpinii), Pseudocercosporella herpotrichoides (pătarea în ochi a bazei tulpinii). Aşadar, controlaţi culturile săptămânal şi executaţi tratamentele fitosanitare la momentul optim”, susţine dr. ing. Otilia Cotuna, CSIII Laborator de Protecţia plantelor SCDA Lovrin, şef lucrări USAMVB Timişoara.
Ce ar trebui să ştie fermierii despre făinarea cerealelor păioase – Blumeria graminis
Fungul Blumeria graminis poate provoca la grâu pierderi cantitative de recoltă de până la 45%, dar şi pierderi în ceea ce priveşte calitatea (afectează însuşirile de panificaţie) prin zbârcirea sau şiştăvirea cariopselor.
Această boală este considerată una din principalele afecţiuni ale grâului din zonele cu climat semicontinental sau maritim şi poate afecta foarte serios recolta de boabe.
Pierderile provocate variază de la an la an, depinzând cu precădere de condiţiile vremii. Făinarea afectează coacerea grâului şi calitatea morăritului. Soiurile susceptibile netratate pot avea pierderi de recoltă de 16% când este infectată frunza stindard înaintea apariţiei spicului. Când infecţia ajunge la frunza stindard, pierderile potenţiale pot ajunge la 25%. În contrast, soiurile rezistente pot pierde 5% până la 8% din producţie, dacă făinarea urcă de la frunzele bazale la frunza stindard.
În Câmpia Banatului făinarea este prezentă în fiecare an în lanurile de grâu, cu frecvenţe şi intensităţi de atac diferite funcţie de condiţiile climatice.
Cum se recunoaşte făinarea
Patogenul Blumeria graminis se localizează pe toate organele aeriene ale plantelor de grâu. Boala debutează cu pete clorotice sau galbene pe frunzele de la baza plantelor. Primele simptome sunt aglomerări mici, pâsloase, de culoare albă (miceliile sau corpul ciupercii), izolate sau confluente, care în timp se extind la tecile frunzelor, la tulpini ca un manşon şi apoi la spic. Pe măsură ce boala evoluează, culoarea albă a miceliului virează la galben închis şi leziunile respective devin prăfoase, ceea ce înseamnă că ciuperca a fructificat anamorf (asexuat) prin conidiofori cu conidii sau oidii. Sporogeneza anamorfă apare ca o pulbere fină, albă, de unde şi denumirea populară de ”făinare”. Când începe maturizarea plantelor de grâu, aglomerările de hife miceliene, devin gri şi apoi uşor brune la culoare şi cu ochiul liber sunt observabile punctişoare negre asemănătoare cu boabele de piper (peritecii sau cleistotecii cu asce şi ascospori), sporogeneza telomorfă a ciupercii sau faza galben – roşcată. Sub pâsla miceliană, uşor desprinsă cu degetele mâinilor, ţesuturile plantelor sunt brune, necrotice sau moarte.
Manifestarea la exteriorul plantelor, specifică ciupercii Blumeria graminis, devine severă, amplă, adică ia caracter de masă sau de epidemie şi chiar de pandemie, dacă condiţiile de mediu sunt favorabile patogenului, dacă sunt prezente în cultură soiuri de grâu sensibile cât şi rase fiziologice sau patotipuri virulente.
Făinarea şi factorii de mediu
Dezvoltarea fungului este influenţată în principal de factorii de mediu, cum ar fi: temperatura, umiditatea (roua, umiditatea relativă a aerului, precipitaţiile), lumina, nebulozitatea, viteza vântului. Ciuperca Blumeria graminis f. spec. tritici, realizează infecţia grâului şi-şi manifestă patogenitatea în limite largi de temperatură. În ceea ce priveşte umiditatea, ciuperca este mai agresivă şi virulentă la valori mai scăzute (37 – 56%) decât la o atmosferă cu hidroscopicitate de 79 – 97%; umiditatea relativă a aerului şi precipitaţiile, interferează pozitiv cu gradul de atac al ciupercii, dar cu o intensitate redusă la jumătate faţă de rouă. Însuşirile de patogenitate ale ciupercii sunt influenţate şi de lumină şi de întuneric; de exemplu la întuneric lanţurile de oidii sunt mai lungi, cu vitalitate scăzută şi o slabă putere de infecţiozitate datorită conţinutului scăzut de carbohidraţi; nebulozitatea de 3 – 6 este la limita semnificaţiei.
În condiţii de răcoare şi umezeală (temperaturi între 17 – 220C şiUR% între 85 – 100%), făinarea este puternic extensivă. Umiditatea ridicată de 85 – 100% (în prezenţa sau lipsa ploii) şi temperaturile cuprinse între 15 şi 250 C, favorizează dezvoltarea bolii; dacă temperaturile cresc, boala este remarcabil încetinită.
Ploile puternice nu sunt favorabile producerii de spori sau creşterii miceliului pe suprafaţa frunzelor.
Factorii tehnologici (monocultura sau absenţa rotaţiei, densitatea mare a plantelor, irigarea, excesul sau carenţa elementelor nutritive, întârzierea semănatului), coroboraţi cu cei climatici, favorizează apariţia epidemiilor şi chiar a pandemiilor de făinare în culturile de grâu, orz, secară, ovăz.
Cum ţinem sub control făinarea? Măsuri profilactice
Măsurile agro – fitotehnice au un rol important în prevenirea făinării la grâu, dar şi la alte cereale şi constau în respectarea rotaţiei culturilor, executarea corectă a lucrărilor solului, semănatul la date şi densităţi optime, folosirea soiurilor rezistente, utilizarea raţională a fertilizării, irigaţia judicioasă acolo unde este cazul.
Pe de altă parte, sunt cele mai ieftine metode de prevenire. Mulţi producători de cereale utilizează metode culturale de combatere a făinării. Aceştia folosesc soiuri moderne, cu productivitate ridicată, rotaţia culturilor, date potrivite pentru lucrări, fertilizare echilibrată şi practici agronomice adecvate, care duc la limitarea pierderilor de producţie datorate făinării.
Măsuri chimice
Combaterea este economică dacă, după înfrăţit, pe ultimele trei frunze sau înainte de înflorit pe frunza stindard sunt peste 25 pete pâsloase, adică s-a realizat valoarea PED-ului, şi factorii climatici (temperatură, umiditate, ploaie, ceaţă, rouă) continuă să se întrunească în limite optime pentru dezvoltarea bolii.
Fungicidele omologate pentru combaterea făinării grâului în România sunt suficiente. Aceste fungicide au spectrul larg de acţiune şi combat şi alţi patogeni. Aduc în atenţie câteva dintre aceste substanţe: azoxistrobin, tebuconazol, bixafen + protioconazol, tetraconazol, difenoconazol + fluxapyroxad + metconazol, bixafen + spiroxamină + trifloxistrobin, fenpropidin, azoxistrobin + tebuconazol, ciflufenamid, difenoconazol, benzovindiflupir, boscalid + kresoxim metil, protioconazol + spiroxamină + tebuconazol, metrafenonă, sulf, ciprodinil, fluxapyroxad, protioconazol, protioconazol + spiroxamină, fluxapyroxad + metconazol, tebuconazol + trifloxistrobin, protioconazol + spiroxamină + trifloxistrobin, protioconazol + trifloxistrobin, fluxapyroxad + piraclostrobin, piriofenona, mefentrifluconazol, fluxapyroxad + mefentrifluconazol, izopirazam + protioconazol, bixafen + tebuconazol, proquinazid + protioconazol etc.
Stropirile aplicate la faza de un nod (stadiu de creştere GS 31) au controlat de timpuriu făinarea, dar cel mai bun control şi cel mai bun răspuns al recoltei a fost asociat cu stropirile aplicate la emergerea frunzei stindard (GS 39 – 43) sau apariţia spicului (GS 59), stadii dezvoltate înainte de creşterea atacului. Stropirile aplicate la apariţia spicului şi cele la începerea extinderii frunzei stindard, de asemenea au determinat o bună protecţie a spicului.
În combaterea biologică a făinării grâului în condiţii de câmp prezintă interes mai mulţi agenţi biologici: Bacillus subtilis, B. chitinospora, B. pumilus, Pseudomonas fluorescens, Rhodotaula sp.
Odată cu apariţia temperaturilor ridicate şi a precipitaţiilor, se creează condiţii favorabile de dezvoltare a agenţilor patogeni ce produc boli foliare, precum făinarea, septorioza şi ruginile. Pentru un spectru larg de combatere, specialiştii Alcedo recomandă pachetul tehnologic pentru cereale Duo Zizan Chamane, ce conţine Zizan 500 SC (0,5 l/ha), fungicid sistemic cu acţiune preventivă şi curativă, cu substanţa activă tebuconazol, şi Chamane (1 l/ha), fungicid cu spectru larg de acţiune translaminară, sistemică şi protectoare pe bază de azoxistrobin.
Sursa: SCDA Lovrin
A consemnat
Marian MUŞAT