Toamnele călduroase, cum au fost în anii precedenți, înmulțesc populațiile și atacul de rozătoare. Resturile vegetale din câmp le servesc drept hrană și cuib, de unde vor lua cu asalt noile semănături!

Este din ce în ce mai greu să faci agricultură în zilele noastre. O adevărată muncă de Sisif sau „cooperativa munca în zadar”. Pe de o parte – seceta, pe de alta – prețul mic de valorificare a recoltelor.

Câștig pe-o parte, pierdere pe alta

Fermierii încearcă să se adapteze la noile realități climatice și socio-economice. Unii seamănă „din hambar”, alții cred că vor obține producții mari fără niciun gram de îngrășăminte, în timp ce un număr din ce în ce mai mare adoptă sistemul de lucrări minime ale solului (minimum tillage). Sunt și fermieri care cochetează cu sistemul no-tillage. Aceste abordări ar putea să aducă cheltuieli mai mici pe termen scurt (poate și pe termen mediu), dar ele vin cu un preț: creșterea atacului dăunătorilor, inclusiv al rozătoarelor. Era o vorbă din popor, „câștigi pe de-o parte, dar pierzi pe de altă parte”. Cam așa și în acest caz.

Nu repetați experiența anilor trecuți!

Cu cât avem mai multe resturi vegetale în câmp, de la cultura premergătoare, cu atât rozătoarele „sunt mai fericite”. La fel și multe alte specii de insecte dăunătoare, agenți patogeni sau buruieni. Pentru multe dintre acestea, resturile vegetale servesc ca un fel de adăpost, dar și ca sursă de hrană.

Este unul dintre motivele pentru care fermierii din vestul țării au avut mari probleme cu rozătoarele în toamna anului trecut. Dar nici fermierii din sudul sau sud-estul țării nu au fost feriți de aceste probleme în trecut.

Pagube de 50% sau chiar totale

Există mai multe specii de rozătoare, cea mai comună fiind șoarecele de câmp (Microtus arvalis). Seceta și cantitatea mare de hrană favorizează creșterea populațiilor. Din contră, ploile reci, care de obicei soseau toamna, contribuie la scăderea efectivelor acestei specii. Cum aceste ploi reci nu au mai prea venit în ultimele toamne (care mai degrabă arătau ca o prelungire a verii), iar pe câmp erau din ce în ce mai multe resturi vegetale, precum și pierderi de la recoltare (semințe de porumb, de floarea soarelui, etc), este oarecum logic că populațiile rozătoarelor au început să crească, iar fermierii au plătit „factura”: după ce răsar culturile de toamnă (cereale, rapiță), rozătoarele au la dispoziție hrană proaspătă. Pierderile pe care le pot produce ajung și la 50%. Dar au fost situații în care grâul sau rapița au fost compromise încă din toamnă din cauza atacului rozătoarelor.

Două soluții pentru a depista timpuriu vetrele de atac

Metodele chimice de combatere sunt destul de limitate în prezent. Există câteva rodenticide (în special agenți de anticoagulare), sub forma unor momeli, dar aplicarea acestora în câmp pune probleme de logistică. Dacă sunt suprafețe mari, de zeci sau sute de hectare, este nevoie de mulți oameni. Soluția ar fi detectarea cât mai timpurie a prezenței vetrelor de atac, unde plantele au dispărut și sunt prezente orificii, corespunzătoare intrărilor în galerii.

Câmpul trebuie monitorizat:

1) prin metode clasice (îl luăm la pas și vedem unde este atacul) sau…

2) prin metode mai moderne, cum ar fi supravegherea zilnică cu ajutorul dronelor, iar când sunt detectate orificiile care corespund intrărilor în galerii și vetrele de atac, sunt aplicate momeli, tot cu ajutorul dornelor. Pentru ca acest lucru să se întâmple, ar fi nevoie ca prețul acestora să fie accesibil pentru majoritatea fermierilor. Deocamdată acest lucru este o utopie, așa că cea mai la îndemână măsură este să luăm câmpul la pas. Nu costă nimic, dar ne consumă resursele de timp. Pe de altă parte, putem salva o parte din recoltă dacă intervenim la timp.

Toamnă bună sau rea pentru rozătoare?

Fiți cu ochii în patru, mai ales după răsărirea culturilor! Cel mai probabil în acest an se va semăna mai târziu, fermierii așteptând ploile binefăcătoare (care au și venit între timp, pe alocuri chiar în exces). În prezent, epoca de semănat nu prea mai are relevanță pentru șoarecii de câmp. Dacă au un noiembrie cald și fără ploi reci și însemnate cantitativ, sunt activi și se hrănesc (uneori și în decembrie). Iar masa lor o reprezintă semănăturile de toamnă (adică truda fermierilor și resursele lor financiare). Monitorizarea câmpurilor este cea mai importantă. Și apoi să întreprindem măsurile care se impun, acolo unde trebuie.

PREVENȚIA RĂMÂNE BAZA

Până la combaterea chimică a rozătoarelor din câmp, cu ajutorul rodenticidelor, ar fi ideal să se aplice toate măsurile preventive. Numai că recomandările clasice se bat cap în cap cu actualele tendințe din agricultură.

• Una dintre recomandări se referea la arătura adâncă, vara sau toamna. Asta dacă umiditatea solului este normală. Doar că în ultimii cinci ani, patru au fost secetoși sau foarte secetoși.
• Altă măsură se referea la resturile vegetale. În prezent vedem din ce în ce mai multe resturi vegetale pe câmp. Tehnologia no tillage are beneficii pentru păstrarea umidității solului, dar asigură și condiții favorabile pentru rozătoare. Una dintre eco-condiționalități, în care se cere ca solul să fie acoperit de vegetație până în toamnă (sau cu resturile de la cultura precedentă), este bună pentru sol, dar la fel de bună și pentru rozătoare. Așadar un lucru ar trebui să îl înțelegem, dar mai ales cei care au elaborat pactul verde european: toate aceste măsuri ar trebui adaptate la specificul local. Nu poți să iei unitar aceste măsuri, peste tot în UE, având în vedere că există multe deosebiri între țările din blocul comunitar, dar și în cadrul aceleiași țări există o mare variabilitate a solurilor, a condițiilor meteo. De asemenea, trebuie ținut cont de rezerva biologică a dăunătorilor și a rozătoarelor.