Există o diversitate extraordinară de specii de insecte (zeci de mii) care joacă un rol important în ciclurile biogeochimice: polenizatori ai plantelor; sursă de hrană pentru unele viețuitoare; consumatori ai materiei organice moarte etc. Aproximativ o zecime din totalul speciilor de insecte perturbă însă sănătatea oamenilor și a animalelor prin înțepături și prin transmiterea unor agenți patogeni care produc boli infecțioase sau parazitare grave. Din această categorie fac parte unele specii din familiile: Culicidae (țânțarii), Muscidae (muștele), Ceratopogonidae (culicoizii, musculițe înțepătoare); Phlebotomidae (flebotomii), Simuliidae (musculița neagră), Tabanidae, Fanniidae, Calliphoridae, Sarcophagidae și altele. Fiecare specie prezintă anumite caracteristici bioecologice și majoritatea dispun de o capacitate extraordinară de înmulțire în anumite condiții de mediu. 

Numărul bolilor ce pot fi transmise de insecte la animale și la om este deosebit de mare, cu variații importante în funcție de: zona geografică, climă, starea timpului și alți factori. De exemplu, Musca domestica și alte specii de muște joacă un rol important în transmiterea salmonelozelor, a colibacilozei, a unor viroze și parazitoze la animale și la om. Stomoxys calcitrans este o specie hematofagă, prezentă în mod obișnuit în preajma animalelor, care poate transmite câteva zeci de boli microbiene la animale și la om. Muștele din genurile Calliphora, Lucillia, Chrysomya și Wohlfartia pot produce miaze cavitare la diferite specii de animale și miaze cutanate mai ales la ovine. Speciile genului Culicoides transmit la rumegătoare boala limbii albastre (bluetongue), oncocercoza și alte boli de mare importanță economică.

În Europa, cele mai multe boli infecțioase și parazitare la animale și la om sunt transmise de țânțari, existând sute de specii. Dintre acestea, în țara noastră rolul cel mai important în producerea disconfortului și în transmiterea unor boli grave îl au țânțarii din genul Culex, specia cea mai răspândită fiind C. pipiens ¬- țânțar cosmopolit ce poate fi întâlnit atât în zonele deluroase, cât și în cele de câmpie. 

Modul de trasmitere a agenților patogeni

Pentru ca țânțarii, culicoizii și alte insecte hematofage să devină vectori de agenți patogeni, aceștia trebuie să se hrănească cu sânge de la un animal infectat și să ingere o doză suficientă de virus care să producă infecția glandelor salivare. În cazul bolii produse de virusul West Nile (care a reapărut recent în țara noastră), de regulă, doar păsările infectate (mai ales cele sălbatice) prezintă în sânge virusul în cantitate suficient de mare pentru a infecta țânțarii. Caii și oamenii infectați de țânțari rareori prezintă în sânge concentrația de virus necesară pentru a infecta alți țânțari paraziți. Transmiterea agenților patogeni se realizează prin saliva inoculată după înțepătură, care are rolul de a evita coagularea sângelui. Durata perioadei în care agenții patogeni persistă în tubul digestiv al țânțarilor și pot fi transmiși printr-o nouă înțepătură depinde de caracteristicile agentului patogen (virus, bacterie, protozoar etc.) și de intervalul dintre înțepăturile succesive. 

Țineți insectele la distanță

Combaterea insectelor se poate realiza prin metode fizice, chimice și biologice. Metodele fizice, reprezentate de instalațiile pentru electrocutare, sunt puțin costisitoare și nepoluante. Acestea se aplică doar în spații închise (adăposturi, lăptării etc). Pentru animalele aflate la pășune este preferabilă utilizarea substanțelor cu efect repelent (de respingere a insectelor) și/sau a insecticidelor (carbamice, organofosforice sau piretroide). Se folosesc mai ales produsele care conțin DEET (N,N-diethil-meta-toluamida). Modul de acțiune al repelenților este diferit, în funcție de substanța activă. DEET blochează receptorii olfactivi ai insectelor față de atractanții odoranți emanați de animale prin respirație și transpirație (1-octen-3-ol, acid lactic, dioxid de carbon), făcând dificilă sau imposibilă localizarea animalelor. Dacă DEET se folosește în combinație cu unele insecticide, pe lângă efectul repelent se obține și unul neurologic asupra insectelor. Combinația de repelenți cu insecticide poate fi folosită la animalele crescute pentru carne, cu respectarea normelor sanitare veterinare, dar nu se recomandă pentru vacile și caprele exploatate pentru producția de lapte. 

Repelenții se aplică pe corpul animalelor, înainte de a fi scoase la pășune, prin trecerea indivizilor pe sub o perdea din material textil (Back Rubbers) îmbibată cu emulsia obținută prin diluarea DEET în motorină sau în ulei de soia (vezi foto 1). O altă modalitate de aplicare este reprezentată de atârnarea unor saci (Dust Bags) confecționați din materiale textile, umpluți cu deșeuri absorbante și cu pulberi conținând repelenți (combinați sau nu cu insecticide). Acești saci se amplasează la ieșirea din padoc, în așa fel încât bovinele, bivolii sau caii să-i atingă cu partea dorsală sau laterală a corpului. Durata de protecție a animalelor este de aproximativ 12 ore în cazul folosirii DEET 100% sau de patru – șase ore, în cazul folosirii emulsiei cu DEET în concentrație de 20-30%. 

O altă modalitate de combatere a insectelor în sezonul de pășunat o reprezintă crotaliile din plastic (Ear Tags) impregnate cu insecticide (vezi foto 2). De exemplu, crotaliile Ridect (Smithkline Beecham) conțin tetraclorvinphos, crotaliile Patriot și Terminator (KMG) conțin diazinon, crotaliile PYthon conțin zeta-cipermetrină în combinație cu substanțe sinergice etc. Acestea sunt eficiente pe întreg sezonul de pășunat. Se poate pune o singură crotalie sau două crotalii pe un animal, în funcție de gradul de dezvoltare al populațiilor de insecte parazite. La sfârșitul sezonului de pășunat sau înainte de sacrificarea animalelor (cu cel puțin o săptămână), crotaliile se îndepărtează. Utilizarea crotaliilor insecticide este permisă numai pentru animalele nelactante, deoarece există riscul eliminării prin lapte a reziduurilor de insecticide. Pentru cabaline există un alt produs numit Equivite (Smithkline Beecham) – o bandă de plastic impregnată cu cipermetrină (piretroid de sinteză). Banda poate fi prinsă de căpăstru (pe frunte sau creștet), astfel încât să stea în contact cu părul animalului pe o suprafață cât mai mare. Dacă animalele vor fi destinate sacrificării pentru consum uman, benzile de Equivite se vor îndepărta cu cel puțin o săptămână înainte de sacrificare. 

Din păcate, în țara noastră metodele amintite anterior nu sunt cunoscute în suficientă măsură și sunt extrem de rar folosite. Înainte de Revoluție, animalele de rentă erau crescute în ferme ale cooperativelor agricole sau în fermele de stat, în care se practica stabulația prelungită, iar responsabilitatea protecției animalelor, inclusiv față de insecte, revenea medicului veterinar de stat, care avea obligația să aplice măsurile necesare, în funcție de gradul de risc și în limita posibilităților financiare. În gospodăriile țărănești existau foarte puține animale (vaci, oi, capre), care erau scoase la pășunat pe terenurile comunale pentru scurt timp. În zonele de deal și de munte, vara și toamna, când apărea riscul înmulțirii insectelor hematofage (țânțari, tabanide, simulide, flebotomi), se aplicau manual insecticide sub formă de emulsii sau unguente pe partea dorsală și laterală a animalelor, la intervale de câteva zile. În prezent, situația este cu totul diferită. Există numeroși fermieri privați care practică pășunatul sistematic în tabere de vară, adeseori amplasate aproape de păduri și de ape de suprafață. Pentru acest sistem de creștere este necesară elaborarea de măsuri sanitare veterinare adecvate în scopul prevenirii pierderilor economice prin disconfortul animalelor și prin bolile transmise de insectele hematofage. 

Combatere microbiologică

Pentru prevenirea înmulțirii exagerate a insectelor hematofage, care prezintă un stadiu de dezvoltare acvatică (țânțari, culicoizi, simulide etc.) importantă este eliminarea sistematică a apelor stagnante în care își depun ouăle și utilizarea unor produse microbiologice pe bază de spori și toxine de Bacillus thuringiensis sau de B. sphaericus, care au efect letal pentru larvele din apă, reducându-se astfel densitatea populației de insecte vizate. Avantajele combaterii microbiologice sunt importante și se referă la faptul că insecticidele microbiene, omologate oficial și în țara noastră, nu prezintă pericole deosebite pentru om, pentru animale și pentru insectele folositoare și pot fi folosite ori de câte ori este nevoie, fără riscul de poluare a mediului ambiant. Astfel de biopesticide se folosesc cu succes în toată lumea și înlocuiesc tot mai mult insecticidele chimice. Dintre produsele mai cunoscute și utilizate pentru combaterea insectelor vectoare de boli și generatoare de disconfort, pot fi exemplificate următoarele: Teknar, VectoBac12 AS sau Vectolex. Dar în țara noastră, utilizarea biopesticidelor este foarte redusă comparativ cu țările mai dezvoltate. Adeseori se preferă aplicarea insecticidelor chimice, cu motivația că astfel pot fi văzute insecte omorâte, nesocotind faptul că refacerea populațiilor va fi posibilă după câteva zile, dacă nu se acționează asupra mediului în care ciclul lor evolutiv se desfășoară cu rapiditate. 

FĂRĂ BOLI, FĂRĂ PIERDERI ECONOMICE 

Stresul prin înțepăturile insectelor la animalele neprotejate poate diminua producția de lapte și sporul în greutate în proporție de 10-50%. Prin înțepăturile insectelor hematofage pot fi transmiși la animale și om o serie de agenți patogeni, care produc boli grave și extrem de costisitoare. Din aceste motive, în sezonul favorabil pentru înmulțirea insectelor este importantă limitarea expunerii animalelor la înțepăturile insectelor și aplicarea unor metode de combatere bazate pe folosirea de repelenți sau insecticide (chimice sau microbiene). Aplicarea aeriană a insecticidelor este aproape lipsită de eficiență. Riscurile de ordin epidemiologic și economic impun necesitatea elaborării unei strategii adecvate și a ghidului de aplicare diferențiată pe zone climatice și specii de animale. 

BANI ARUNCAȚI PE METODE INEFICIENTE

În unele județe se practică obișnuit pulverizarea de insecticide din elicopter sau din avion, generându-se un spectacol extrem de costisitor și lipsit de eficiență. Pentru exemplificare, poate fi menționat faptul că în județul Timiș anul acesta au fost cheltuiți 320.000 de euro pentru tratarea a peste 30.000 ha de teren, potrivit presei locale, fără speranța întemeiată de a putea opri apariția bolii limbii albastre. Este de neînțeles de ce se cheltuiesc banii pe metode ineficiente și cu risc crescut pentru oameni, pentru insectele utile (albine, artropode entomofage) și pentru biodiversitate? Se ignoră faptul că controlul eficienței acțiunii este imposibil. Nu poate fi exclus nici interesul cuiva de a cheltui banii fără posibilitatea de verificare a cantității, concentrației și a mărimii aerosolilor pulverizați. Sau poate nu se cunoaște faptul că insectele nu stau pe frunze, pentru că ar fi expuse riscului de a fi imediat consumate de păsări și de alte viețuitoare prădătoare.