
Perioada de stabulaţie la oi şi capre este dependentă de temperatura exterioară şi de precipitaţii. Intrarea în stabulaţie implică hrănire cu furaje conservate şi astfel poate apărea acidoza ruminală.
Chiar dacă nu ninge, dar cad ploi reci însoţite de vânt se recomandă ca rumegătoarele mici să fie introduse pe stabulaţie. Caprele, care sunt acoperite cu păr sunt mai vulnerabile la ploi reci şi temperaturi scăzute, decât ovinele. În ambele cazuri animalele gestante pot avorta şi nu ne dorim asta.
PRINCIPALA CAUZĂ
Intrarea în stabulaţie implică hrănire cu furaje conservate încă din perioada de vară/toamnă care constă în fibroase, grosiere, suculente şi concentrate. Concentratele pot fi măcinate şi amestecate sau compactate sub formă de peleţi. Consumul unei cantităţi mari de concentrate, în special măcinate fin, este pricipala cauză a acidozei ruminale. De ce ? pentru că cerealele conţin amidon iar măcinătura fină permite fermentarea rapidă a acestuia în rumen. Acidoza rumenului apare, cel mai probabil, la scurt timp după ce animalele consumă cantităţi excesive cereale sau când administrarea acestora este reluată după o întrerupere.
Monitorizaţi permanent starea de sănătate a femelelor gestante şi luaţi măsuri când observaţi scăderea apetitului, mişcarea redusă a rumenului şi diaree.
FACTORI DECLANŞATORI
Accesul limitat sau lipsa furajelor fibroase şi/sau grosiere va forţa animalele să acorde mai puţin timp masticaţiei ceea ce duce la scăderea secreţiei salivare, bogată în bicarbonat şi fosfat, care este responsabilă de contracarearea acidităţii din rumen.
Fermentarea rapidă a amidonului şi scăderea secreţiei salivare determină formarea rapidă de acid lactic care distruge microsimbionţii ruminali şi atrage lichidul corporal care trece din circulaţia sanvină, prin mucoasă în rumen. În lipsa simbionţilor ruminali reprezentaţi, în pricipal, de bacterii şi protozoare nu se mai produce digestia furajului ingerat. Acest lucru duce la staza rumenului (nu mai funcţionează), deshidratare şi diaree. Animalele grav afectate pot dezvolta acidoză sistemică (afectează organe vitale) şi infecţii abdominale sau sistemice. Pot muri fie acut din cauza acidozei, care prin efecte copleşeşte organismul, fie ca urmare a unor complicaţii secundare. Animalele mari, puternice, tinere, cu apetit mare, sunt mai expuse riscului.
CUM SE MANIFESTĂ?
Modul de manifestare a acidozei, examinarea istoricului de hrănire şi a compoziţiei furajului ar trebui să ridice suspiciuni. Acidoza uşoară este asociată cu fecale apoase însoţite de lipsa temporară a poftei de mâncare. Creşterea severităţii este evidentă prin depresie, deshidratare, absenţa mişcărilor ruminale, puls slab, reumplere capilară lentă, temperatură subnormală, diaree şi colici. Animalele care supravieţuiesc bolii acute pot muri în câteva zile din cauza insuficienţei renale sau peritonitei. Diagnosticele diferenţiale includ salmoneloza, afecţiuni gastrointestinale, enterotoxemia şi balonarea.
PRIM AJUTOR şi PREVENŢIE
Dacă se suspectează acidoză, raţiile bogate în concentrate trebuie modificate pentru a creşte aportul de furaj fibros sau grosier. Animalele trebuie încurajate să consume apă pentru a evita deshidratarea. În caz că observaţi complicaţii datorate acidozei apelaţi la medicul veterinar care va interveni cu agenţi de alcalinizare (hidroxid de magneziu, bicarbonat de sodiu) şi antibiotice pentru a combate infecţiile. În ce priveşte prevenţia, siguraţi-vă că raţia conţine furaje fibroase şi/sau grosiere în cantităţi suficiente în primele 3,5 luni de gestaţie în caz că administraţi şi concentrate. În ultimele 1,5 luni dieta va fi constituită doar din fân şi concentrate pentru că rumenul îşi reduce volumul. Pentru a evita acidoza introduceţi amestecul de cereale sau peleţii, în raţie, treptat. Trecerea la hrănirea cu concentrate trebuie să fie făcută într-o perioadă de aproximativ 10 zile. Această perioadă şi metodă de trecere la un alt furaj este valabilă şi primăvara. Nu tocaţi fibroasele sub 2,5 cm pentru a asigura masticaţia şi producerea unui cantităţi suficiente de salivă.
pH-UL RUMENULUI DĂ VERDICTUL!
Dacă deschidem rumenul cadavrelor (necropsie), acesta apare dilatat şi înăuntru vom găsi furaj nedigerat şi foarte mult lichid.
Gradul de aciditate se exprimă prin valoarea pH-ului. pH-ul normal al rumenului este > 5,9 (mai mare) iar acidoza trebuie suspectată dacă pH-ul este mai mic de 5,5. pH-ul rumenului se poate schimba în câteva ore după moarte, pe măsură ce fermentaţia continuă, astfel încât probele care nu sunt prelevate aproape de momentul morţii trebuie interpretate cu prudenţă.
un articol de SORIN-OCTAVIAN VOIA și BOCHIŞ TIMEA ANDREA, UȘV Timișoara