Curiozitatea este notorie la capre, specie care „cercetează” toate obiectele cu care intră în contact. Astfel, când în arealul în care sunt întreținute introducem un obiect oarecare, acesta nu scapă atenției caprelor chiar dacă este foarte mic. În primă fază, se apropie cu precauție, îl miroase, îl prinde cu gura și în funcție de mărimea lui îl roade sau îl mestecă. Nu puține sunt cazurile în care caprele nesupravegheate au deteriorat echipamentul sanitar-veterinar. Accidente grave se întâmplă când au acces la seringi, bisturie sau alte obiecte ascuțite și/sau tăioase. Capra care începe să mestece un obiect oarecare este greu de prins și foarte rar îl aruncă din gură.
Cunoașterea comportamentului de investigare este extrem de importantă pentru alegerea materialelor utilizate la construcția țarcurilor, hrănitorilor și a adăpătorilor. Astfel, șipcile de lemn folosite la delimitarea unui țarc vor fi deteriorate prin roadere într-un timp foarte scurt (1-2 luni). Un alt aspect îl constituie ușurința cu care caprele învață sa deschidă ușile care au închizători simple.
Capra este un animal foarte agil și un excelent cățărător
Dacă i se permite accesul, urcă, sprijinindu-se pe picioare, pe toate obiectele mai înalte decât ea. Accidente precum fractura membrelor au loc în condițiile în care gardurile sunt construite din materiale cu spații între ele, care favorizează reținerea picioarelor anterioare în aceste locuri înguste. }inând seama de acest aspect al comportamentului, fermierul poate interveni aducând bolovani în padoc. Prezența acestora contribuie la recrearea animalelor și este de un real ajutor în controlul creșterii copitelor în condiții de stabulație prelungită.
Curiozitatea combinată cu agilitatea le poate fi adesea fatale, producând strangulări în garduri, porți, uși, ferestre, în scările pentru fân înguste sau în alte structuri aflate în țarc. Caprele pot sări cu ușurință peste gardurile sau porțile mai joase, destinate în special oilor, sau se pot înghesui pe sub acestea dacă distanța față de sol le permite.
La construcția țarcurilor nu se recomandă plasa din sârmă, deoarece favorizează reținerea capului în locurile unde acesta se sparge, iar perioada de folosință este redusă, fiind ușor de distrus de capre. Curbarea coarnelor înspre trenul posterior reprezintă un dezavantaj pentru animal, deoarece îi limitează mișcarea în spate și animalul se desprinde greu de gard.
Caprele obișnuite cu prezența oamenilor pot fi abordate ușor și nu vor fugi. Când însă sunt speriate, fug până la o distanță de siguranță față de intrus, după care se întorc cu capul către acesta și scot un sunet caracteristic, asemănător unui strănut.
Risipește 30-50% din hrană
În perioada de stabulație, baza hrănirii o constituie fibroasele și concentratele. Cea mai mare problemă este găsirea unor soluții constructive pentru hrănitori în vederea limitării risipei. Când se hrănesc cu fân, caprele au tendința să apuce cât mai mult, după care se îndepărtează de jgheab. Fânul căzut pe jos este călcat ulterior în picioare și nu va mai fi consumat. De asemenea, dacă animalele preferă anumite ingrediente din amestecul de concentrate, ele vor împinge din jgheab grăunțele care nu le plac. În cazul în care nu se iau măsuri pentru limitarea risipei de furaj, pierderile pot atinge valori cuprinse între 30 și 50%.
Delimitarea spațiului de hrănire
Dacă furajul este distribuit în hrănitori, este foarte important să se asigure frontul individual de furajere, pentru a evita ca animalele dominante să le înlăture cu ușurință pe cele cu o stare de întreținere mai precară. Barele metalice folosite pentru delimitarea spațiului de hrănire se vor monta oblic, astfel încât caprele să fie obligate să răsucească puțin capul pentru a ajunge la furaj. După ce apucă fânul, ele vor uita să facă aceeași mișcare și își vor freca urechile de bare, ceea ce este neplăcut pentru ele. În scurt timp vor renunța să se tragă înapoi și vor rămâne cu capul în hrănitor atât timp cât se hrănesc.
Când se distribuie baloți de fân direct în padoc se recomandă împrejmuirea acestora cu panouri metalice confecționate din fier beton cu diametrul de 5 mm. Distanța între barele orizontale și verticale se va calcula astfel încât caprele să poată introduce capul prin aceste orificii. Metoda se folosește cu succes și la furajarea ovinelor.
Animalele refuză să consume fân și grăunțe dacă acestea sunt umede, mucegăite sau contaminate cu fecale și/sau cu urină. Adăparea trebuie asigurată de cel puțin 3-5 ori pe zi din surse verificate sub aspectul potabilității, deoarece caprele nu consumă cu plăcere sau chiar refuză apa murdară sau cu miros.
Caprelor nu le place umezeala. În perioada de stabulație se recomandă ca așternutul sa fie primenit zilnic cu paie curate care să absoarbă umiditatea. Pe timp de ploaie sau de îngheț, caprele se întrețin doar în adăpost. În această perioadă, femelele sunt în gestație avansată și pot avorta din cauza frigului.
Măsurile care trebuie luate în perioada de stabulație au la bază cunoașterea cerințelor și a comportamentului caprelor. Controlul acestora asigură o parte din succesul trecerii într-un an nou mai profitabil.
Articol publicat in revista Ferma nr.1(162) 1-31 ianuarie 2016
