Retragerea contestației
Cererea de retragere trebuie să îndeplinească aceleași condiții de formă pe care trebuie să le îndeplinească și contestația. Se poate face în tot sau în parte.
În cazul în care contestatorul se află în procedură de insolvență/reorganizare/faliment/lichidare, cererea va purta semnătura administratorului special/administratorului judiciar sau a lichidatorului.
Dacă se retrag doar anumite capete de cerere din contestația inițială, atunci acest lucru va fi menționat în decizia de soluționare a cauzei. Contestația și cererea de retragere parțială vor fi conexate.
Organul competent
Competența de soluționare este dată de natura actului administrativ fiscal atacat, calitatea contestatorului, categoria organului fiscal emitent al actului atacat sau de cuantumul total al sumelor contestate, reprezentând impozite, taxe, contribuții, datorie vamală stabilite de plată de către organul fiscal, accesorii ale acestora, precum și al diminuării pierderii fiscale.
Decizia de soluționare
În sistemul căilor administrative de atac, decizia emisă este definitivă și obligatorie. Există totuși excepții în care se poate reveni – în cazul erorilor materiale.
Forma și conținutul deciziei de soluționare
În cazul contestațiilor soluționate potrivit art. 272 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, decizia se semnează de către conducătorul organului fiscal din care face parte organul fiscal competent în soluționarea acestor contestații.
Decizia privind soluționarea contestației se întocmește și se comunică astfel:
a) câte un exemplar se comunică contestatorului/administratorului special/administratorului judiciar sau lichidatorului, persoanelor introduse în procedura de soluționare a contestației, după caz, și organului care a întocmit actul atacat;
b) un exemplar rămâne la dosarul contestației;
c) un exemplar se păstrează la dosarul deciziilor.
Introducerea altor persoane în procedura de soluționare
Intervenția altor persoane poate fi voluntară sau forțată.
Intervenția voluntară este forma de participare, la cerere, în soluționarea contestațiilor, a terților ale căror interese juridice de natură fiscală sunt afectate în urma emiterii deciziei. Dacă intervenția urmărește realizarea sau conservarea unor interese de natură juridică fiscală proprii – va avea caracter principal iar dacă urmărește apărarea dreptului uneia dintre părți – caracter accesoriu. Intervenția trebuie să îndeplinească aceleași condiții ca și contestația.
Atunci când terții sunt introduși de către organele de soluționare din oficiu sau la cererea contestatorului atunci vorbim de o intervenție forțată. Dacă cererea de intervenție forțată este făcută de contestator atunci aceasta va trebui motivată în fapt și în drept.
Soluționarea contestației
Înainte să înceapă soluționarea pe fond a cauzei, organul de soluționare verifică dacă există excepții de procedură iar apoi excepțiile de fond. Exemple de excepții: excepția de nerespectare a termenului de depunere a contestației, prescripția, excepția lipsei de interes etc.
Dacă organele competente au de soluționat două sau mai multe contestații, formulate de aceeași persoană fizică sau juridică împotriva unor titluri de creanță fiscală, ori alte acte administrative fiscale încheiate de aceleași organe fiscale sau alte organe fiscale vizând aceeași categorie de obligații fiscale ori tipuri diferite, dar care sub aspectul cuantumului se influențează reciproc, se poate proceda la conexarea dosarelor, dacă prin aceasta se asigură o mai bună administrare și valorificare a probelor în rezolvarea cauzei.
În cazul în care contestațiile sunt astfel formulate încât au și alt caracter pe lângă cel de cale administrativă de atac, pentru aceste aspecte cererea se va restitui organelor emitente ale actelor administrative fiscale atacate, în vederea înaintării acesteia organelor competente.
Suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă
Soluționarea contestației se poate suspenda la cererea contestatorului sau din oficiu, de către organul de soluționare competent. Dacă prin decizie se suspendă soluționarea contestației până la rezolvarea cauzei penale, organul de soluționare competent va relua procedura administrativă, în condițiile art. 276 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, numai după încetarea definitivă și executorie a motivului care a determinat suspendarea, la cererea contestatarului sau a organului fiscal. Atunci când contestatorul cere reluarea, organele de soluționare vor cere organului fiscal abilitat, printr-o adresă, comunicarea faptului că motivul de încetare a suspendării soluționării contestației a rămas definitiv.
După ce se reia procedura administrativă, organul de soluționare are posibilitatea de a solicita organului fiscal care a sesizat organele de urmărire și cercetare penală punctul de vedere privind soluționarea contestației în raport cu soluția organelor penale/hotărârea instanței de judecată.
La cererea contestatorului, organul de soluționare poate suspenda procedura, dacă acesta prezintă motive întemeiate, cu excepția situației în care motivul suspendării îl reprezintă cererea înaintată instanței judecătorești competente prin care s-a solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal contestat. Suspendarea soluționării poate fi cerută doar o dată și va fi solicitată în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării contestației.
Dacă suspendarea se aprobă, organul competent va stabili și termenul suspendării.
Articol publicat in revista Ferma nr.4(165) 1 – 14 martie 2016
