În mod cert, pentru a atinge acest deziderat se porneşte de la o genetică adecvată – ce oferă potenţialul performanţelor -, la care se adaugă starea de sănătate a efectivului. Pe de altă parte, asigurarea unei greutăţi corporale mari la înţărcare va conduce la minimizarea variabilităţii la momentul sacrificării.
Ca atare, să abordăm câteva elemente concrete care pot face diferenţa în atingerea obiectivelor propuse.

Impactul greutăţii purcelului la naştere
Este clar documentat faptul că purceii cu o greutate mai mare la naştere sunt cei care reuşesc cel mai bine să traverseze fluxul productiv al fermei, iar elementele de care depinde această reuşită sunt:
• Condiţia corporală a scroafei şi protocolul de furajare pe durata gestaţiei;
• Restricţia furajeră prelungită anterior fătării;
• Prezenţa în efectiv a unei proporţii însemnate de scroafe prea tinere sau prea bătrâne;
• Inducerea hormonală a fătării înainte de ziua 115 a gestaţiei;
• Starea de sănătate a efectivului;
• Tipul de hibridare genetică adoptat.
Purceii care la naştere cântăresc sub 850-900 g au următoarele caracteristici:
– cresc ceva mai lent;
– vor avea nevoie de mai mult timp pentru a atinge greutatea de livrare;
– au o conversie furajeră diminuată;
– şansa de a supravieţui în maternitate şi creşă este mai redusă;
– probabilitatea de a deveni la livrare porci de calitatea a doua creşte.

Consecinţă: profit mai mic per porc livrat
Toate aceste elemente conduc în final la scăderea profitului per porc vândut.
În general, purceii mai mici necesită îngrijire suplimentară şi specială, utilizarea unor furaje şi înlocuitori de lapte devenind aproape obligatorie.
În acelaşi context, managementul nutriţiei scroafei în ultima parte a gestaţiei este unul dintre factorii principali de care depinde greutatea purcelului la naştere, pentru că în acest interval fetuşii au cel mai mare “spor zilnic intrauterin”.
Pe de altă parte, inducerea fătării înainte de ziua 115 de gestaţie are, de asemenea, un impact major asupra greutăţii purceilor la naştere. Studii extrem de bine organizate au demonstrat că fiecare zi sub cele 115 conduce la reducerea masei corporale a purceilor în medie cu 26 g/zi şi la o dublare a mortalităţii post natale. La aceste efecte nedorite se mai adaugă:
– reducerea robusteţii şi viabilităţii purceilor;
– scăderea consumului de colostru;
– creşterea incidenţei fătărilor dificile;

Purceii taraţi
De obicei, în această categorie ajung purceii al căror start în viaţă a fost unul defectuos, de regulă şi din cauza masei corporale scăzute la fătare. În privinţa acestora, scopul principal ar trebui să fie limitarea scăderii viabilităţii şi a efectelor afecţiunilor digestive de după fătare.
Este esenţial să identificăm cât mai curând posibil purceii taraţi care, de regulă, manifestă următoarele simptome:
• Pielea palidă – injectarea suplimentară de fier poate fi o soluţie!
• Infecţii şi/ sau necroze la nivelul ombilicului şi cozii;
• Leziuni evidente ale pielii;
• Artrite ale articulaţiilor membrelor;
• Hernii ombilicale şi scrotale;
• Efecte negative ale castrării întârziate;
• Secreţii abundente la nivel nazal şi al urechilor;
• Deviaţii anormale ale coloanei vertebrale sau ale membrelor.

Faceţi ceea ce trebuie făcut!
Pentru a “face ce trebuie făcut” e bine să pornim întotdeauna de la principiile biologice de bază ce dictează de fapt cerinţele animalului.
Asigurarea unui start bun în viaţa purcelului este esenţial, dar nu şi suficient, pentru că pe măsură ce creşte, cerinţele animalului se modifică permanent. De aceea, corectarea imediată a oricăror deviaţii de la normalitate a condiţiilor de exploatare şi de furajare reprezintă cheia succesului.

CUM DETERMINĂM CREŞTEREA GREUTĂŢII PURCEILOR LA FĂTARE?
Pentru a avea succes în acest demers, ar trebui adoptate următoarele măsuri:
• Evitarea inducerii precoce a fătării;
• Reducerea proporţiei scroafelor cu peste cinci fătări;
• Creşterea ratei de reţinere a scroafelor aflate la fătările 1 şi 2, pentru a avea ulterior un număr sporit de femele la fătările 3, 4 şi 5;
• Limitarea la maximum 10% a proporţiei scroafelor gestante – peste 35 zile – care se încadrează în categoriile scroafe “grase” şi “slabe”;
• Suplimentarea raţiei scroafelor gestante slabe în partea a doua a gestaţiei;
• Evitarea reţinerii în efectiv a scrofiţelor exclusiv pe baza faptului că provin din mame foarte prolifice.

ELEMENTE DE REŢINUT PENTRU A LIMITA NUMĂRUL PURCEILOR TARAŢI:
• NU vaccinaţi purceii în ziua înţărcării;
• NU transferaţi în aceeaşi boxă din creşă purcei cu vârste diferite;
• NU lăsaţi taraţii să rămână în boxele de fătare după momentul înţărcării lotului;
• NU transferaţi purcei la mame doici în săptămâna în care se face înţărcarea;
• NU lăsaţi doar 1-2 purcei la o scroafă;
• NU exageraţi cu mutatul taraţilor de la o scroafă la alta sau dintr-o cameră de fătare în alta.

Articol publicat în revista Ferma nr. 17/244 (ediţia 1-14 octombrie 2019)