Pentru a afla cum putem maximiza productivitatea caprelor trebuie să cunoaștem și să limităm factorii care afectează sever producția de lapte. Ameliorarea genetică nu poate susține singură performanța efectivului! Iată ce e de făcut!

Numărul de capre din gospodăriile populației și, în special, al fermelor de capre a crescut progresiv în ultimele trei decenii. Predominantă în anii 90 era rasa Carpatină, cu producții mixte de lapte și carne, scăzute spre medii, în funcție de ochiul și de mâna crescătorului care le avea în grijă. Amintim și Alba de Banat, formată din încrucișarea rasei Saanen cu rasa Carpatină, pentru care s-a impus întocmirea unui program de conservare, având în vedere numărul scăzut de exemplare.

Fermierii s-au orientat după piață!

Datorită cererii crescânde pentru laptele de capră de calitate, tot mai mulți crescători au înființat ferme importând rase specializate, pe care le întrețin în sistem intensiv și le mulg mecanic. Au aplicat regula de bază în zootehnie care spune: ”Vrei producții mari? Asigură Rasă, Casă, Masă!”

Crescătorii cu o mai mică putere financiară au păstrat rasa Carpatină care se pretează a fi crescută pe pășune în sistem extensiv. Alții au cumpărat doar țapi din rase specializate și au produs hibrizi cu rasa Carpatină, ca modalitate pentru creșterea producției de lapte. Dezavantajul în acest din urmă caz este că nu pot face parte din Societățile de Ameliorare pentru a produce material biologic certificat, adică să vândă tineret de reproducție, pentru că nu au rase pure genetic.

Pentru carne, a fost importată rasa Boer, dar nu i s-a acordat aceeași importanță ca raselor de lapte, chiar dacă în preajma Sărbătorilor Pascale cerința pentru carne de ied este în continuă creștere. Prea mult timp am fost privați de acest produs și nu s-a instituit o cultură în consumul acestuia.

Potențialul lactogen trebuie stimulat și susținut

Da, rasele specializate produc, le selecționăm și le ameliorăm, dar există o limită fiziologică impusă de dezvoltarea corporală.

La rasele autohtone, producția de lapte poate fi crescută prin selecție și/sau hibridare, iar pentru caprele specializate trebuie să păstrăm ridicată ștacheta în selecția lor. Indiferent de rasă, producțiile vor fi medii sau mici dacă nu susținem potențialul genetic prin hrănire la nivel de necesar plus supliment pentru laptele produs și dacă nu le asigurăm un mediu controlat care să minimizeze factorii de stres astfel încât “să le facă fericite”. Un crescător a afirmat: „Costă la fel de mult să hrănești o capră rea ca și pe una bună”, ceea ce e foarte adevărat. Alți crescători afirmă că cele mai frumoase exemplare sunt cele care consumă și nu produc.

Prima condiție e sănătatea

Pe lângă respectarea condițiilor de bază, amintite anterior, într-o fermă de capre se desfășoară acțiuni care contribuie, de asemenea, la susținerea producției de lapte. Unul dintre factorii care afectează sever producția de lapte este sănătatea caprelor. A avea capre sănătoase constituie prima condiție pentru ca acestea să-și exteriorizeze potențialul lactogen. Pot să fie de rasă, crescute în condiții foarte bune, pentru că majoritatea afecțiunilor determinate de evoluția unor boli are efect negativ direct asupra producției de lapte sau indirect, prin reducerea parțială sau totală a consumului de apă, de furaje și prin slăbirea rezistenței organismului.

În perioada de alăptare…

…iezii sug lapte, dar corpul caprei va regla cantitatea de lapte produsă (scade) până la cea pe care o consumă iezii zilnic. Nu va produce mai mult dacă nu este stimulată. Încercați să mulgeți surplusul de lapte în această perioadă pentru a susține o producție mai mare de lapte după înțărcarea iezilor. Astfel, când iezii ating vârsta de două până la patru săptămâni, îi puteți separa de mamă pentru perioade de 6-8 ore, după care mulgeți capra și apoi îi lăsați împreună. Nu aplicați această metodă pentru caprele care nu au suficient lapte pentru iezi.

Unii crescători preferă să înțarce iezii până la o lună, continuând să-i hrănească cu înlocuitor de lapte, la aparat, pentru a face laptele mai “disponibil” la muls. Motivul este că dacă se formează o legătură puternică între mame și iezi, unele capre pot reține laptele.

DE CE PIERD CAPRELE LAPTELE?

Cele mai frecvente afecțiuni care condiționează producția de lapte sunt cele ale:

• Ugerului. Mamita stafilococică, agalaxia contagioasă şi, mai rar, mamita streptococică sunt boli care pot sista total producția de lapte. Apelați la medicul veterinar pentru vaccinarea caprelor cu cele mai eficiente produse. Igiena ugerului înainte și după muls este foarte utilă pentru reducerea infecțiilor;
• Aparatului reproducător. Avorturile infecțioase (salmonelic, miagavanelic, clamidian, brucelic, leptospiric, listeric) afectează negativ producția de lapte;
• Aparatului digestiv. Indigestiile prin supraîncărcare, acidoza ruminală, intoxicațiile cu tetania de iarbă, dezechilibre între macro/microelemente și vitamine, enterotoxemia, hepatita necrozantă etc., reduc disponibilitatea nutrienților necesari secreției de lapte;
• Aparatului locomotor. Pododermatita infecțioasă dă dureri mari la mers din care cauză caprele nu se pot hrăni corespunzător.
• Paraziții interni și externi provoacă leziuni în creier, ficat, plămâni, intestin, etc, care afectează hrănirea, absorbția și valorificarea principiilor nutritivi. Scabia produce disconfort. Nu există capre neparazitate, doar că rezistența organismului împiedică manifestarea acestora. Paraziții pot reduce producția de lapte cu 25% sau mai mult și afectează negativ conținutul laptelui în grăsime și în proteine. Prevenirea infestării, pe tot parcursul anului, și tratamentul proactiv vor reduce pierderile de producție. Consultați-vă cu medicul veterinar sau cu un alt profesionist calificat despre un protocol de control al paraziților potrivit pentru efectivul dumneavoastră;
• Intoxicațiile cu azot, pesticide sau furaje mucegăite determină atât scăderea, cât și contaminarea producției de lapte.

un articol de

LUDOVIC CZISZTER

SORIN-OCTAVIAN VOIA

USV Timișoara/ACO Păstorul Crișana Arad