Animalele stresate de căldură consumă mai puțină hrană. Scroafele nu fac excepție! Consumul redus de furaj al scroafelor lactante conduce la slăbirea accentuată a lor și, în paralel, la o greutate redusă a purceilor la înțărcare.

Pornim discuția de la o realitate obiectivă: scroafele suferă de stres termic în timpul verii, în special cele cu o genetică modernă și, mai ales, în perioada de lactație. În timp ce necesarul de furaj pentru întreținerea funcțiilor vitale ale unei scroafe gestante este satisfăcut cu doar 2-3 kg de hrană pe zi, o scroafă care alăptează 14 purcei necesită cel puțin 8 kg. Rareori însă animalele ating acest nivel ridicat de consum voluntar și, de aceea, producția de lapte se realizează prin “arderea” rezervelor de grăsime corporală și a masei musculare. Acest fenomen se amplifică în perioadele de caniculă, când consumul de furaj scade și mai mult, fapt ce conduce la slăbirea accentuată a scroafelor și, în paralel, la o greutate redusă a purceilor la înțărcare.

Managementul nutriției

Dar, există modalități de a atenua parțial acest neajuns, dintre care unele implică managementul nutriției. Primul aspect este legat de optimizarea rației, iar celălalt de gestionarea furajării. Însă, obținerea rezultatelor dorite nu este întotdeauna simplă deoarece, în practică, intră în joc mai mulți factori.

Ajustarea nutrienților din rația furajeră presupune, în principiu, optimizarea densității nutrienților, a concentrației proteinelor, fibrelor și lipidelor, dar și a vitaminelor, sau a unor aditivi alimentari, cum ar fi potențiatorii de gust, antioxidanții, uleiurile esențiale vegetale, care îmbunătățesc consumul voluntar de furaj.

• Densitatea nutrienților. În general, se consideră că aportul normal de nutrienți din rația scroafelor poate fi menținut și în timpul lunilor de vară, dacă densitatea acestora crește proporțional cu scăderea probabilă a cantității de furaj ingerat. De exemplu, dacă se preconizează că consumul va scădea cu 10%, atunci toți nutrienții (inclusiv vitaminele, mineralele și oligomineralele) ar trebui să crească cu 10% tocmai pentru a compensa reducerea consumului. Pentru o serie de nutrienți, totuși, există limite de ordin practic, care pot restricționa aplicarea acestei strategii. De exemplu, nu este întotdeauna eficientă adăugarea a mai mult de 6-8% grăsimi în rețete. Prin urmare, această strategie ar trebui să fie întotdeauna combinată cu alte soluții eficiente. În plus, s-ar putea să nu fie viabil din punct de vedere financiar să oferim o dietă foarte densă, deoarece există legea rentabilității descrescătoare pe măsură ce adăugăm în rație ingrediente mai scumpe.
• Proteinele ​​alimentare. Excesul de proteine din rații ​​este invariabil descompus și excretat sub formă de uree. Acest proces necesită energie și generează căldură și, de aceea, excesul de proteine ​​din rație ar trebui să fie redus cu ajutorul aminoacizilor furajeri. Cât de mult se poate face această reducere este o chestiune de formulare a rației, ingredientele disponibile și costul aminoacizilor, deoarece rația în sine trebuie să rămână echilibrată în toți aminoacizii esențiali animalului. Ori, tocmai aici se fac cele mai multe erori, chiar dacă ajustarea poate oferi o mare ușurare unui animal stresat de căldură.
• Concentrația fibrelor. Digestia și metabolismul fibrelor generează mult mai multă căldură în comparație cu carbohidrații și proteinele, grăsimile generând cea mai mică cantitate de căldură internă. Astfel, una dintre cele mai frecvente măsuri de combatere a stresului termic este reducerea fibrelor alimentare. Din nou, însă, nivelul reducerii depinde de concentrația inițială și de alți factori descriși anterior.

În paralel însă, trebuie avut grijă ca furajul scroafelor să fie suplimentat și cu un laxativ puternic (de obicei sub formă de sare) pentru a compensa reducerea concentrației fibrelor. De asemenea, ar trebui menținut echilibrul între fibrele fermentabile și cele insolubile, tocmai pentru a se asigura funcționalitatea corespunzătoare a sistemului digestiv, în special pentru evitarea degradării micro-organismelor din intestine.

• Grăsimi și uleiuri. Continuând cu cele menționate anterior, se pare că grăsimile (animale) și lipidele (din uleiuri vegetale) nu numai că măresc densitatea dietei, dar generează și mai puțină căldură în timpul digestiei, respectiv metabolizării acestora. Prin urmare, dietele mai bogate în grăsimi/lipide sunt aproape invariabil recomandate pentru combaterea stresului termic. Cu toate acestea, este întotdeauna imperativă creșterea proporțională a concentrației tuturor aminoacizilor și altor nutrienți, pentru a evita dietele dezechilibrate. Ca atare, utilizarea grăsimilor deshidratate – scumpe!!! – sau de soia extrudată sunt soluții viabile în crearea unor rețete de vară echilibrate pentru scroafe, atunci când adiția de ulei sau grăsime brută suplimentară nu este posibilă.
• Aditivi furajeri. Cercetările și experiența practică au demonstrat în mod clar că adăugarea anumitor aditivi furajeri poate îmbunătăți efectiv consumul de furaj la scroafele lactante. Unii aditivi funcționează prin îmbunătățirea digestibilității nutrienților, alții prin creșterea palatabilității, iar alții prin controlul proceselor metabolice interne, reducând eliberarea de căldură. Alegerea aditivilor corespunzători este foarte importantă, deoarece aceștia pot crește semnificativ costul rației, uneori fără a oferi avantaje reale.
• Vitamine suplimentare. La speciile monogastrice s-a dovedit că anumite vitamine – cum ar fi vitaminele C și E – ajută animalele aflate sub stres termic. Din păcate, aspectul nu a fost suficient explorat în cazul porcilor, observându-se însă că administrarea acestora în apă oferă unele beneficii incontestabile.

DE CE SCADE CONSUMUL ÎN PERIOADELE DE STRES TERMIC?

Motivul pentru care scroafele nu consumă atât de mult furaj cât ar fi nevoie, în special în perioadele de stres termic, este acela că digestia acestuia generează în organism căldură. Mișcarea corpului, mestecatul și înghițirea furajelor, absorbția acestora, apoi metabolizarea lor și transformarea în lapte, alături de excreția “deșeurilor”, sunt toate procese majore care generează căldură în corpul animal. Astfel, observația generală în rândul fermierilor și al oamenilor de știință deopotrivă este că animalele stresate de căldură vor consuma, evident, mai puțină hrană.

Sursa foto 1: iStock.com/ Grigorenko

un articol de

IOAN LADOȘI

USAMV Cluj Napoca