În cazul porumbului şi al florii soarelui, atacul se poate produce la seminţe, după semănat, caz în care larvele rod embrionul, pătrund în endosperm, lăsând intact numai tegumentul. În acest caz, cultura prezintă vetre de atac, sub forma unor goluri mai mici sau mai mari. Ulterior, când plantele sunt în curs de răsărire, larvele atacă boabele în curs de germinare, pe care le distrug. Atacul se poate produce şi după răsărire, viermii sârmă afectând plăntuţele răsărite în zona coletului sau în zona de ramificare a rădăcinuţelor.
Simptome exterioare de atac: La început frunzele plantelor atacate se îngălbenesc, apoi întreaga plantă se usucă, începând de la vârf. Din păcate, atacul se poate manifesta şi când plantele de cultură se află într-o fază mai avansată de vegetaţie. În acest caz, acestea nu sunt distruse, dar sunt întârziate în vegetaţie, fiind mai mici decât plantele normale, iar recolta va fi mai scăzută.
Diferenţă fundamentală faţă de Tanymecus dilaticollis
Adulţii răţişoarei porumbului atacă plantele în primele faze de vegetaţie (de la răsărit la faza de patru frunze), în schimb viermii sârmă pot ataca plantele şi când acestea se află în faze mai avansate de vegetaţie. Aceştia sunt şi foarte mobili, pe parcursul dezvoltării lor larvele execută migraţii atât pe verticală, cât şi pe orizontala solului. Aceste mişcări ale larvelor sunt strâns legate de condiţiile de temperatură şi mai ales de umiditate a solului, cât şi de cantitatea de hrană existentă. Dacă este secetă, larvele coboară în sol, spre zone unde umezeala este mai mare. Din contră, dacă plouă, larvele se deplasează spre suprafaţa solului, unde se găsesc plantele, iar consecinţele sunt binecunoscute (din păcate) de către fermieri.
un articol de
EMIL GEORGESCU
INCDA Fundulea
