Aclimatizarea este perioada dintre momentul sosirii scrofiţelor în unitate şi cel în care acestea se transferă în departamentul montă/gestație. Cum le pregătim pentru o viaţă sănătoasă şi productivă?

În contextul programului guvernamental de susținere a dezvoltării sectorului de reproducție a suinelor pe fondul efectului distructiv al Pestei Porcine Africane care a decimat peste 1,5 milioane de porci în ultimii 6 ani, aclimatizarea scrofițelor care vor constitui baza producției viitoare de carne de porc devine un subiect important.

PROCEDURILE DE ACLIMATIZARE A SCROFITELOR

Obiectivul cheie al managementului în timpul acestei etape este asigurarea unui flux planificabil de scrofiţe care intră la montă, astfel încât să se îndeplinească planurile de montă specifice fiecărei ferme.

Dacă în timpul acestei perioade scrofiţele sănătoase sunt expuse la acțiunea organismelor patogene (bacterii şi virusuri), ele pot să nu intre în călduri sau să manifeste călduri întârziate, astfel încât vor fi disponibile pentru montă/inseminare un număr insuficient de scrofiţe.

Acesta este motivul pentru care procedurile de aclimatizare sunt destinate asigurării unei expuneri treptate la microbismul propriu fermei, prin contact cu animale prezente, într-un mod controlat. Abordarea le permite animalelor nou sosite să dobândească imunitate la bolile prezente în fermă, fără să se confrunte cu o provocare acută a bolii.

Scrofiţele necesită timp pentru a se acomoda la noul lor mediu, după o călătorie stresantă spre fermă, precum şi pentru obişnuirea cu noul furaj, cu sistemul de adăpare şi personalul fermei.

Procedurile exacte din timpul aclimatizării vor fi stabilite pentru condițiile concrete ale unității, deoarece ele diferă de la o fermă la alta.

PERIOADA DE CARANTINĂ

O carantinizare corectă presupune cazarea scrofiţelor în clădiri separate, destul de departe de locul unităţii principale şi de alte unităţi populate cu porcine. Scopul principal al acesteia este să protejeze efectivul receptor de orice boală “nouă” care ar putea fi identificată în efectivul sursă, înainte de momentul în care scrofiţele (ce pot fi purtătoare ale acelor boli) intră în contact direct cu alţi porci din efectivul receptor.

Pentru a permite efectuarea verificărilor necesare, este necesară o perioadă de minim 4 săptămâni de carantină. Din acest motiv și datorită decalajului de timp dintre momentul achiziţionării și cel al inseminărilor, scrofiţele achiziţionate care sunt supuse carantinei ar trebuie să fie achiziționate la o masă corporală de maxim 80-90 kg.

Înainte de intrarea în adăpostul de izolare, acesta ar trebui să fie golit complet, apoi spălat şi dezinfectat. De asemenea, sarcinile zilnice precum furajarea şi depistarea estrului ar trebui planificate la sfârşitul zilei de lucru, iar personalul nu ar trebui să se mai întoarcă apoi în unitatea principală.

Pe durata izolării, scrofiţele trebuie inspectate minuţios și zilnic pentru orice semne probabile ale vreunei boli.

Trebuie precizat că procesul de carantină este unul costisitor şi mare consumator de timp, dar este esenţial acolo unde statusul de sănătate al efectivului receptor trebuie protejat.

CÂT DUREAZĂ ACLIMATIZAREA SCROFITELOR?

Pentru a permite o expunere controlată a scrofițelor la organismele patogene ale unităţii receptoare şi dezvoltarea treptată a imunităţii, de regulă, este necesară o perioadă de minim 4-5 săptămâni, cu mențiunea că este de preferat ca scrofiţele să fie inseminate la al 2-lea sau al 3-lea ciclu estral.

Deci, presupunând că acestea manifestă primul estru în medie la 17 zile după sosire, ele vor fi transferate în departamentul montă după 3-6 săptămâni, respectiv cu o săptămână înainte de ce de-al 2-lea/3-lea estru. În practică, perioada de aclimatizare poate varia între 4 şi 7 săptămâni, în funcţie de momentul de manifestare de către scrofiţe a primului estru.

Acolo unde presiunea bolilor din ferma receptoare este ridicată, se recomandă o perioadă extinsă de aclimatizare, cu scrofiţe introduse la o greutate mai redusă, aspect ce va conduce la rezultate reproductive superioare.

CÂND VACCINĂM SCROFIȚELE?

Vaccinarea este o metodă importantă de asigurare a imunizării scrofiţelor la bolile prezente în ferma receptoare şi o expunere mai de sigură şi eficientă decât cea prin contact individual direct.

Programul de vaccinare a scrofiţelor începe de obicei în prima săptămâna de după sosire şi continuă până cu 3 săptămâni înainte de prima fătare. Este vital ca programarea, rata de dozare şi tehnica de injectare să fie precise şi corecte. În caz contrar, protecţia poate fi limitată sau vaccinul poate fi în totalitate ineficient.

Expunerea la organismele patogene ale unităţii receptoare începe în a doua săptămână după transfer. Aceasta nu este o “ştiinţă exactă”, deoarece microbismul din efectiv fluctuează şi, de aceea, nivelul provocării scrofiţelor prin contactul cu animalele rezidente poate să aibă variații ample. Însă, principiul presupune expunerea la un număr redus de porci, care vor stimula un răspuns imun, fără a sprasolicita sistemul imunitar al scrofiţei nou sosite.

De regulă se practică  expunerea la câteva scroafe reformă tinere (paritatea 1-2), cazate într-o boxă alăturată, permiţând contactul nazal. Motivul este acela că femelele mai tinere sunt o sursă mai eficientă de transmitere a organismelor patogene decât scroafele mai vârstnice, care au un nivel de imunitate ridicat.

Un articol de

IOAN LADOȘI

USAMV Cluj-Napoca