Agricultura europeană se confruntă de mai bine de un an cu o criză acută a îngrăşămintelor. Aceasta a început cu creşterea treptată a preţului, pe fondul creşterii costului energiei şi mai ales a gazului, urmată apoi de disponibilitatea limitată ca urmare a opririi importurilor din Rusia şi Belarus.
Lipsa îngrăşămintelor şi epuizarea rezervelor reziduale din soluri reprezintă o ameninţare gravă la adresa producţiei şi a securităţii alimentare europene. Soluţionarea pe termen scurt a penuriei actuale de îngrăşăminte şi apoi reducerea dependenţei de îngrăşămintele sintetice pe termen mediu şi lung sunt priorităţile Comisiei Europene, aşa cum s-a afirmat într-o dezbatere a Parlamentului European. Cel puţin la nivel declarativ…
DEPENDENŢA DE IMPORTURI
Până la 60% din importurile de îngrășăminte din UE au provin din Rusia și Belarus. În martie, Rusia a suspendat exporturile de îngrășăminte minerale, iar UE a introdus sancțiuni la importurile de potasă – una dintre principalele substanțe chimice utilizate în îngrășăminte – din Belarus.
Încă din luna martie, printr-o rezoluție privind securitatea alimentară, Parlamentul European a cerut Comisiei să abordeze problema dependenței excesive de importurile de îngrășăminte de la doar câțiva furnizori și să ridice taxele antidumping pentru îngrășămintele produse în țări terțe. În text, Parlamentul a susținut, de asemenea, trecerea la îngrășăminte organice și creşterea eforturilor UE în cercetare și inovare.
AVEM NEVOIE DE O STRATEGIE
La începutul lunii octombrie, în declaraţia sa din Parlamentul European, comisarul pentru agricultură Janusz Wojciechowski afirma că „avem nevoie de o viziune clară asupra modului în care să asigurăm, în această situație de criză, securitatea economică pentru fermierii noștri și, în primul rând, securitatea alimentară pentru societatea noastră”.
Comisarul a mai declarat că „executivul UE este pregătit să prezinte o comunicare privind îngrășămintele”, având în vedere perturbările intense cu care se confruntă sectorul de la invadarea Ucrainei de către Rusia. Cu toate acestea, „orice acțiuni noi vor trebui adoptate în cadrul unui instrument separat”, a explicat un purtător de cuvânt al Comisiei, dar nu a putut fi oferit un calendar pentru publicarea comunicării UE.
50% din producția alimentară se bazează pe îngrășăminte minerale. Trebuie să asigurăm rezistența sectorului intern al îngrășămintelor. UE nu își poate permite să devină pe deplin dependentă de importurile de îngrășăminte și, astfel, să compromită securitatea alimentară.
JACOB HANSEN
Director general Fertilizers Europe
PRINCIPALELE DIRECŢII PROPUSE
Comunicarea UE se va concentra pe reducerea dependenței externe a industriei îngrășămintelor, explorând în același timp modalități de a face fermierii din UE mai puțin dependenți de îngrășăminte. Potrivit comisarului, aceasta va reprezenta, de asemenea, o ocazie de a examina eficacitatea planurilor strategice ale Politicii agricole comune (PAC) în ceea ce privește furnizarea de soluții la problema îngrășămintelor în general.
Principalele direcţii care vor fi urmărite şi în cadrul elaborării planurilor naționale sunt:
• agricultura de precizie
• planificarea raționale a utilizării îngrășămintelor
• stimularea agriculturii biologice și a altor alternative la îngrășămintele tradiționale
Anunțul propuneriiâlor a fost salutat în general de alți eurodeputați, deși unii au criticat Comisia că a fost lentă la început. „Strategia este cu siguranță binevenită, dar a venit într-un stadiu atât de târziu”, a declarat eurodeputatul de extremă dreapta Gilles Lebreton, exprimându-şi, de asemenea, îngrijorarea că soluțiile propuse vor fi insuficiente.
CE E DE FĂCUT PE TERMEN SCURT
În ceea ce priveşte aprovizionarea imediată, pentru campania de toamnă – iarnă şi primăvară există o serie de opțiuni disponibile, cum ar fi aprovizionarea cu produse din afara UE sau importul de materii prime necesare pentru producția de îngrășăminte, ridicarea măsurilor antidumping și sprijinirea financiară a tranziției către metode naturale de îmbogăţire cu azot a solului (de exemplu: utilizarea leguminoaselor pentru fixarea azotului în sol).
VOM AVEA „FARM TO FORK” MAI RAPID DECÂT ERA PREVĂZUT?
Indicatorii ceruți de Strategia Farm to Fork („De la fermă la consumator”) sunt clari:
1. Reducerea utilizării pesticidelor
2. Reducerea vânzării de substanțe antimicrobiene
3. Creșterea suprafeței utilizate pentru agricultura ecologică
4. Creșterea suprafeței agricole acoperite cu elemente de peisaj de mare diversitate
5. Reducerea pierderilor de nutrienți
La nivel european, până în 2030, prin Strategia „Farm to fork” trebuie atinse următoarele ținte ecologice: reducerea cu 50% a utilizării pesticidelor şi 25% agricultură ecologică.
Ca o ironie a sorţii, Strategia Farm to Fork pare a fi anticipat situaţia actuală prin care fermierii europeni sunt practic forţaţi să reducă utilizarea îngrăşămintelor şi a pesticidelor…
Strategia UE pentru îngrășăminte: instrument pentru a asigura potențialul ecologic al industriei UE și securitatea alimentară pe termen lung în Europa
DE CE CRESC PREŢURILE?
Pe lângă reducerea importurilor, producătorii europeni din industria îngrășămintelor minerale, foarte intensivă din punct de vedere al consumului de gaz, s-au confruntat cu aprovizionarea şi cu creșteri ale prețurilor la gaz.
Încă din septembrie 2021, COPA-COGECA s-a mobilizat împotriva măsurilor antidumping pe care executivul UE le-a luat asupra îngrășămintelor provenite de la mari exportatori precum SUA, Rusia și Trinidad-Tobago, susținând că această măsură se află la originea creșterii prețurilor.
Click AICI şi află ce reguli prevede strategia „Farm to Fork” a Uniunii Europene!
un articol de
GHEORGHE GHIŞE
