Evident că trebuie să se ia totul de la zero. Adică, fermierii, proprietarii vacilor, trebuie să se unească în jurul asociaţiilor constituite pe rase şi să preia conducerea Registrului genealogic şi a serviciilor de control al performanţelor.
Registrul genealogic a fost condus de către autoritatea competentă şi a fost dat deja spre gestiune unor asociaţii din ţară, conform site-ului ANARZ (19.01.2010), pentru Bivolul Românesc, Sura de Stepă, Holstein-Friză Românească (Bălţată cu negru românească) şi Bălţată Românească Simmental.
Dintre rasele autohtone au mai rămas Bruna şi Pinzgau de Transilvania, dar să nu uităm şi alte rase importate în ultimul timp în România şi mai ales pe cele de carne, care tind să aibă o pondere tot mai mare în structura efectivului din ţara noastră.
Un serviciu mult prea scump, dar care merită
După ce aceste asociaţii vor fi recunoscute şi vor primi acreditarea de la autoritatea naţională competentă, ele trebuie să organizeze controlul performanţelor. Aceasta presupune multe costuri, pe care fermierii trebuie să şi le asume, pentru că nimeni nu este interesat în afară de ei să cunoască în mod obiectiv calitatea materialului biologic pe care îl au în fermă, iar pe aceste baze să construiască strategiile de ameliorare ale raselor.
Altfel, care este scopul utilizării de MSC de la tauri de foarte mare valoare din import, pentru care fermierii români plătesc atât de mulţi bani? Cine îmi poate demonstra efectul productiv al utilizării acestor tauri în fermă? Să ne bazăm pe munca celor din străinătate? Este cunoscut faptul că performanţa productivă este rezultatul atât al genotipului, dar şi al mediului, iar în cazul producţiei de lapte genotipul aditiv influenţează doar în proporţie de 25 la sută performanţa fenotipică.
În plus, trebuie înfiinţate şi dotate laboratoare cu aparatură performantă, acreditată ICAR, pentru determinarea compoziţiei chimice a laptelui şi a numărului de celule somatice. Apoi, trebuie rezolvată problema prelevării probelor de lapte (dotarea cu instrumente moderne, certificate), a transportului la laboratoare şi a sistemului de management al datelor (înregistrare, circulaţie, prelucrare).
Nu în ultimul rând, trebuie pus la punct sistemul informatic pentru calcularea valorilor de ameliorare a vacilor, pe rase, şi stabilirea vacilor mame de tauri, testarea tăuraşilor candidaţi pentru reproducţie până la vârful ameliorării taurinelor care înseamnă calculul valorii de ameliorare a taurilor de reproducţie şi ierarhizarea acestora.
Referitor la costurile acestui serviciu, s-au vehiculat valori de la 80 până la 150 lei pe vacă pe an. Conform unei calculaţii de pe site-ul ANARZ, la un cost de 130 lei, profitul pe cap de vacă pe an este de 2,59 lei, iar la preţul de 80 lei pe vacă pe an, profitul este de numai 0,04 lei. Cert este că cel puţin 60% din acest cost pe vacă înseamnă cheltuielile cu forţa de muncă. În plus, nu sunt luate în considerare costurile legate de determinările de laborator, deoarece până în prezent laboratoarele au fost susţinute sută la sută din bugetul statului.
Raportul pe 2008/2009 al ICAR cu privire la situaţia controlului oficial în ţările membre arată că, în Europa, costul efectuării controlului prin metoda A4 (la 28 zile) este foarte variabil. El merge de la 16,5 euro, în Irlanda, până la 45,6 euro, în Franţa, sau chiar 52,9 euro pentru controlul AT în Austria.
Un alt mod de exprimare a cheltuielilor cu controlul oficial îl reprezintă cantitatea de lapte vândut necesară pentru a acoperi aceste cheltuieli. Astfel, sunt necesare 27,3 kg lapte în Estonia, 37,57 kg în Slovacia, 50,5 kg în Ungaria, 70 kg în Norvegia, 75 kg în Danemarca şi chiar 120 kg în Slovenia şi Spania.
Aceste costuri raportate de către ICAR includ şi testele de laborator. Mai mult, acest raport prezintă şi proporţia pe care o plăteşte fermierul din aceste costuri şi care variază de la o ţară la alta, fiind de 31,8% în Elveţia, 36,7% în Slovacia, 39% în Lituania, 70% în Spania, 86% în Cehia şi 100% în Danemarca, Ungaria, Norvegia, Franţa, Suedia şi Marea Britanie. În Slovenia, contribuţia fermierului este de numai 15-20%.
TOATĂ CHELTUIALA, DIN BUZUNARUL FERMIERULUI
În condiţiile actuale, fermierul român trebuie să fie pregătit să plătească serviciile de conducere a Registrului genealogic şi de control al performanţelor în totalitate, reprezentând contravaloarea a până la 100 kg lapte pe an pe vacă. Asta doar în condiţiile în care există laboratoare dotate cu tot ceea ce trebuie pentru determinarea calităţii laptelui, la nivelul cerinţelor ICAR.
În plus, organizaţia de control trebuie să fie dotată cu toată tehnica de prelevare, conservare şi transport al probelor individuale de lapte. Nu se mai acceptă cântărirea laptelui şi prelevarea manuală a probei de lapte în condiţiile în care aproape toate fermele în care se cresc animalele de mare valoare biologică sunt dotate cu săli de muls.
În concluzie, pentru a relua în condiţii acceptabile controlul performanţelor la bovine, părerea mea este că trebuie făcute investiţii, care nu sunt tocmai mici şi care vor fi suportate în mare măsură de către fermieri.
