Deoarece problema numărul unu a membrilor Cooperativei este valorificarea producției, după tot soiul de încercări, trecând inclusiv prin faza de intermediere a legăturii dintre producători și piață, conducerea organizației botoșănene a decis să insiste pe ideea valorificării în sistem propriu a produselor obținute de către membrii care aderă la această structură. Intenția de a realiza o fabrică de prelucrare a fructelor și a legumelor la Frumușica nu este nouă. Însă, condiții de tot felul, uneori aproape absurde, au împiedicat împlinirea acestui vis.
Primul pas – spațiul de depozitare
Astăzi, se pare, unii pași au fost parcurși și există mari speranțe ca fabrica să fie construită cât mai curând. Deja problema spațiului de depozitare a fost rezolvată, prin bunăvoința unuia dintre membrii Cooperativei, care a dezafectat o construcție din vechiul Centru de Vinificație achiziționat în zonă și a pus-o la dispoziția organizației. Pe de altă parte, a fost întocmit proiectul fabricii atât de așteptate și necesare și au fost parcurși unii pași spre accesarea fondurilor europene destinate grupurilor de producători. „Până acum, Cooperativa a contribuit la valorificarea primară a producțiilor, uneori asigurând chiar desfacerea în totalitate a recoltelor. Dar nu este suficient de convenabil și profitabil. De aceea, am demarat acest proiect. În primă fază dorim să realizăm aici, la Frumușica, o fabrică de dulcețuri. Este un pas mare și faptul că avem la dispoziție spațiul de depozitare care, dacă nu căpăta acest stăpân, risca să fie vândut la fier vechi. Cu proiectul suntem la faza de întocmire a documentației. Valoarea este de două milioane de euro și vizează doar dotarea cu utilaje. Sper să reușim de această dată”, mărturisea Titel Arhip (foto), directorul executiv al Cooperativei.
„Ne consolăm doar cu speranța că poate la anul”
O parte a documentelor pentru proiectul fabricii de obținere a produselor conservate și prelucrate din legume și fructe deja există, doar trebuie actualizate. Aceasta, deoarece, în exercițiul financiar european 2007-2013, Cooperativa din Frumușica a mai avut o intenție de accesare a unei măsuri din PNDR, cu același obiectiv, dar demersul a fost oprit din cauza unor condiții considerate nefirești de către interlocutorul meu. „Atunci nu am reușit și am simțit că la nivel de Minister al Agriculturii, în loc să ajute aceste mici asocieri și unități economice, puneau niște condiții care nu puteau fi îndeplinite. Cazul nostru concret: eram ca într-o căsnicie în care s-a pornit doar de la furculiță, dar nu puteai ajunge rapid la vile și mașini. Noi la început aveam doar 7 membri, iar chichița introdusă de cei de la minister arăta că trebuia să avem rulaj prin Cooperativă de zece mii de euro. Or, vă dați seama câte fructe și câte legume trebuia să vindem noi ca să obținem acest rulaj?! Nu am atins pragul și am renunțat. Nici acum nu pot să explic cum de era o asemenea condiție inclusă într-o măsură legislativă menită a-i ajuta pe micii producători. Or, eu prin mici producători înțeleg oameni care nu rulează mii și zeci de mii de euro. În nici un caz de la început. Pentru noi începutul este greu. Abia în anul 2013, am reușit să depășim pragul de 10 mii de euro, adică după cinci ani de muncă și de înfruntare a tuturor mentalităților legate de asociere și de valorificare în comun. În sfârșit, la o adică, putem fi fericiți că trecem de această condiție și putem să ne continuăm demersul”, spunea Titel Arhip.
„Cu toate pânzele sus”, dar tot la viteza melcului
După stabilirea dimensiunii investiției, după evaluarea primară a condițiilor și după primele documente întocmite, s-ar putea spune că investiția în fabrica de prelucrare de la Frumușica a intrat pe un făgaș favorabil. Numai că, din spusele „celui care trage”, lucrurile sunt mai complicate, în sensul că nu s-a simplificat birocrația atât de mult precum s-a anunțat. „Dincolo de faptul că trebuie să demonstrăm calificarea în domeniu, că planul de afaceri este corect, observ că încă sunt destul de multe verificări care se fac și documente de întocmit. De exemplu, bilanțul se verifică nu pe ultimul ani, ci pe ultimii trei ani. Toate merg destul de greu, inclusiv din cauza excesului de zel, poate și din cauza lipsei profesionalismului, iar această realitate înseamnă că iarăși amânăm punerea în practică a ideilor, trece încă un an de producție cu valorificare aproape ratată și iarăși ne consolăm doar cu speranța că poate la anul…”, declară cu mâhnire directorul executiv al Cooperativei.
Obiectiv motivat de prezența tinerilor întorși acasă
Legumicultura își găsește condiții foarte bune în această zonă, astăzi existând mai ales în rândul tinerilor un deosebit interes pentru producerea legumelor. Numai că apare permanent aceeași mare problemă a valorificării. „Pe oamenii harnici dintotdeauna i-am pus la inimă și de aceea, văzând câtă strădanie este pentru a face pământul să rodească, văzând și tinerii care nu rămân în străinătate, ci se simt legați de satul lor și vin acasă sperând că lucrurile sunt mai bune, acum și că vor putea să muncească și să câștige la ei în țară, de fiecare dată când îmi era atât de greu încât îmi venea să renunț, mă opream din disperare și mai făceam un pas. Adică, am descoperit că greul mă încăpățânează și mă stimulează să continui. Așa s-a întâmplat și când am fost la lansarea Magiunului de Topoloveni, acolo unde am aflat că a existat un puternic sprijin, inclusiv local. Or, eu tocmai eram amărât că la noi în privința aceasta încă mai erau lucruri de îmbunătățit. Tot ce am văzut la evenimentul acela mi-a arătat că ceea ce producem noi, respectiv }uica de Rădeni, magiunul nostru, nu este cu nimic mai prejos. Dar trebuie să fie mai bine promovate. Așa am atestat țuica. Altfel, probabil mai trecea ceva vreme”, povestește botoșăneanul.
Acum, în 2015, a existat ceva care iar i-a sfâșiat sufletul și l-a întărâtat să nu renunțe. ”La vremea recoltării cireșelor, după un an de muncă și de investiții, un neica nimeni umbla prin comună și achiziționa cireșe cu – țineți-vă bine! – 20 de bani kilogramul. În condițiile în care știți că la piață prețurile erau de 20-30 de ori mai mari. Nici culesul nu îl plătea. Mi s-a părut rușinos. Am strâns în mine toate sentimentele și am întărit temelia motivației de a realiza fabrica noastră”, mărturisea Titel Arhip.
Modelul japonez și testul conștiinței
Acum mai există un plan, acela de a realiza un mare spațiu de frig în care să depoziteze tot ceea ce se poate colecta de la gospodari – ouă, struguri, lapte, cireșe, căpșuni, carne etc, apoi să se distribuie prin Cooperativă. „Acesta este un plan pe termen mai lung. Sper să ajung să vad că punem primele baze practice. Așa am văzut în Japonia. Mi-a plăcut și aș vrea să le urmăm exemplul. Acolo, o asemenea cooperativă numără trei milioane de membri și este înființată acum o sută de ani. Singurul lucru la care nu ne potrivim cu ei este capitolul conștiință. Spun aceasta pentru că, acolo, omul dacă strânge o pană, o predă la Cooperativă. Stă acasă liniștit, banul îi vine în cont și lucrurile merg. În schimb, noi avem încă mari probleme de conștiință – începând de la cei care devin membri și care nu trebuie să aibă gânduri ascunse, și încheind cu autoritățile care ar trebui să se implice mai mult, să educe și să acționeze în acest spirit.
Însă, indiferent de probleme, noi vom continua și ne vom pune în practică proiectele, așa cum vom putea, pas cu pas”, încheia Titel Arhip.
Partea promițătoare a lucrurilor, care de altfel poate da cele mai mari șanse de realizare a proiectelor din Frumușica – Flămânzi – Copălău, o reprezintă dechiderea manifestată de tinerii antreprenori față de ideile care animă acum activitatea Cooperativei. Aceștia încă nu se bazează sută la sută pe valorificarea producției prin Cooperativă, pentru că știu că în România un om singur nu poate răzbi sistemul. Dar cred în ideea asocierii, și-au limpezit prioritățile, mulți au fost la lucru în străinătate și au văzut cum fac și alții, iar acum știu că marea lor șansă rămâne totuși unirea.
Petronela COTEA MIHAI
redactor Radio România Iași
FRUMUȘICA – IMPORTANT CENTRU HORTICOL ÎN REGIUNE
Situată în partea de sud a județului, la aproximativ 35 km de municipiul Botoșani și la limita cu județul Iași, Frumușica nu este doar principala poartă sudică de intrare în județ, ci și un spațiu în care poate fi identificat satul românesc tradițional. Comuna Frumușica, formată din șase sate – Boscoteni, Rădeni, Vlădeni-Deal, Șendreni, Storești și Frumușica -, este locul în care 80% din populația de aproximativ 5.600 locuitori se ocupă cu lucrul pământului și creșterea animalelor.
Este un loc binecuvântat de Dumnezeu cu un pământ bun, în care de-a lungul timpului și până astăzi atât producția vegetală, zootehnia, cât și horticultura s-au dezvoltat împreună. Pe lângă cireșe și vestitele prune de Frumușica, din care se obține minunata }uică de Rădeni (înregistrată ca produs tradițional cu sprijinul Cooperativei din comună), aici vița de vie este la ea acasă. Însăși Podgoria Cotnari, atestată documentar înaintea domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), pe lângă Centrele Viticole Cotnari, Hârlău, Cucuteni, include și sud-vestul județului Botoșani, prin Centrul Viticol Frumușica (altitudine medie de 187 m).
Cât despre resursele economice ale comunei Frumușica, fiind așezată în drumul marilor artere comerciale Botoșani – Iași – Suceava, încă din timpuri străvechi a atras numeroși oameni legați direct de viața comercială – armeni, lipoveni, evrei – care au dat un impuls în dezvoltarea economică a comunei. Astăzi, localnicii sunt chemați să valorifice aceste resurse, naturale, istorice, și să arate că nu degeaba dispun inclusiv de infrastructură – fiecare gospodărie este dotată cu câte un puț pentru apă, iar satul de reședință, Frumușica, este racordat la rețeaua de apă și de canalizare, aici există 47,1 km de străzi și ulițe, și 38 km de drumuri comunale, majoritatea pietruite.
