Constantin Pârvan nu prea agreează investițiile cu fonduri europene. A investit din buzunar pentru a cumpăra teren și a-l planta „așa cum scrie la carte”. Au un magazin în sat. Cu veniturile de acolo și cu ce au adunat de-a lungul anilor s-au hotărât să investească și să intre și ei în lumea pomicultorilor de Voinești.
Un brand comercial deja creat
A început acum patru ani îndemnat de soție și copil. Deși a crescut printre meri, fiind născut în comuna din care toți producătorii de mere din țară, care vând în piețele din București, spun că au cules fructele. Merele de Voinești sunt un brand comercial deja. Și era păcat să piardă această oportunitate de a putea păstra baiatul lângă el. Altfel ar fi plecat prin Spania ca mulți alții, spune fermierul dâmbovițean. Acum au cinci hectare de livadă. Pe două hectare încă mai au măr în sistemul intensiv plantat prin 1964. Anul trecut au obținut peste 20 t/ha în livada care este mai bătrână decât mine. Dar vor să replanteze de anul viitor pe 1,5 ha. De asta se va ocupa tânărul de 21 ani care e student la Horticultură, Marius Constantin Pârvan. Cu fonduri pe Măsura 6.3. Până acum nu au accesat decât Măsura 141, care era mai ușor de abordat. „Au fost buni și acești bani care veneau atunci când trebuia să achităm inputurile”, spune Simona Pârvan, soția fermierului.
Folosesc sistemul italian de plantare și susținere pentru pomi, cu stâlpi pretensionați
Fiecare pomișor a costat cinci euro. Au comandat când au fost la târgul Fiera Interpoma din Bolzano (Bolzen în germană), în nordul Italiei, la poalele Munților Dolomiți. Au achitat un avans de 20 la sută, iar acum au plătit integral, prin virament bancar, restul sumei.
Sistemul de susținere l-au achiziționat din România, de la Bauelemente din localitatea Ariceștii Rahtivani (județul Prahova). Pentru fiecare stâlp de susținere au plătit zece euro plus TVA. Sunt hotărâți să nu facă economie la calitate.
Sistemul de irigat prin picurare l-au montat cei doi bărbați ai familiei, iar la plantat i-am surpins în toiul activității. Familia și cei câțiva zilieri lucrau de zor în prima zi cu soare, după cele câteva cu instabilitate atmosferică. La mijlocul plantației erau câteva rânduri de păr plantate din toamnă. Aveau deja flori, semn că vor face câteva fructe și anul acesta. Sola de două hectare era îngrădită și pregătită pentru plantare. Anul viitor vor planta și cireși. Merge bine în zonă și aduce bani mai devreme în conturi spre a putea fi folosiți pentru finalizarea lucrărilor la plantațiile de măr, care sunt baza în zonă.
Utilajele le-au cumpărat tot din Italia, cu banii jos. Freze, atomizoare și tractor. Mai aveau și un tractor românesc cu remorcă. Un Universal 703 DTC de 69 CP, un model pe care nu l-am prea văzut prin peregrinările mele pe câmpiile și dealurile patriei.
Familia Pârvan mi-a lăsat impresia că sunt oameni gospodari, care nu folosesc decât ocaua întreagă. Fără să facă economie acolo unde nu trebuie. Mai degrabă își rup oasele cu folos decât să muncească în zadar. Material săditor „first clase”, tehnologie înaltă și o strategie bună de vânzare le va asigura succesul pentru ferma lor pomicolă. Sunt convins de acest fapt!
POMICULTORII DIN VOINEȘTI AU NEVOIE DE UN INTERMEDIAR PUTERNIC
„Pentru că noi suntem români, adică individualiști, și nu vom reuși niciodată să ne asociem”, spune râzând fermierul dâmbovițean. Dă exemplu Italia, unde intermediarii sunt placa turnantă între producători și supermarket. E convins că aceștia vor câștiga bine, dar și pentru ei va fi mai ușor cu desfacerea fructelor. Constantin Pârvan e deschis asocierii. Cel puțin la nivel declarativ. Ca mai toți fermierii pe care îi chestionez. Culmea e că, deși toată lumea e de acord, aproape nimeni nu o face. De teamă că vor fi țepuiți de unul mai șmecher decât ei. Presupun cu răutate de jurnalist
Articol publicat in revista Ferma nr.8(169) 1 – 14 mai 2016
