Am constatat şi eu în peregrinările mele prin ţară că la orice graminee perenă, românul atotştiutor din Maramureş până în Oltenia şi din Banat până în Moldova, îi spune invariabil – iarbă de Sudan, şi la orice leguminoasă perenă îi spune fără să clipească – trifoi.

Din aceste considerente vă prezentăm mai jos în ordine alfabetică denumirile ştiinţifice şi cele populare mai cunoscute ale principalelor ierburi perene cultivate la noi.

Lista ar putea continua, dar ne oprim deocamdată aici. Imaginaţi-vă că pentru fiecare din cele 10 specii de graminee şi 6 specii de leguminoase perene sunt câteva sau chiar zeci de soiuri aflate în cultură, astfel că problema alcătuirii amestecurilor de ierburi perene este extrem de complicată şi dificilă în acelaşi timp.

Vă propun să solicitaţi un amestec de ierburi perene oarecare pentru gospodăria Dvs. la mai mulţi specialişti, fără să ştie unul de altul. În mod sigur veţi avea parte de tot atâtea răspunsuri diferite, unele mai aproape şi altele mai departe de adevăr. Fermierii din UE cunosc bine atât speciile de ierburi perene cât şi zecile de soiuri ale acestora pe care le cultivă.

Pentru aceste considerente, în ţările cu zootehnie dezvoltată amestecurile de ierburi perene sunt standardizate şi se revizuiesc o dată la 15-20 ani.

În vederea reducerii pe cât posibil al greşelilor care se fac frecvent în alcătuirea amestecurilor de ierburi, vă prezentăm 10 criterii mai importante ce trebuie avute în vedere (Tabel).

Pentru uşurinţa înţelegerii criteriilor de alcătuire a amestecurilor, s-a pornit de la cele mai cunoscute amestecuri simple, formate dintr-o graminee şi o leguminoasă perenă cum sunt raigrasul peren cu trifoiul alb (foarte răspândit pentru păşunat în climatul mai oceanic din vestul Europei) sau timoftica cu trifoi roşu pentru fâneaţă în climatul continental mai umed şi rece, ca în nordul ţării noastre.

După alegerea cuplurilor de bază formate dintr-o graminee perenă ce asigură volumul producţiei de furaj şi ţelina care este aleasă să convieţuiască alături de cea mai iubită şi fidelă leguminoasă perenă ce asigură calitatea furajeră şi azotul biologic, în funcţie de condiţiile staţionale, sistem de cultură şi mod de folosinţă, se mai adaugă alte specii ca păiuşul de livezi pentru plasticitate ecologică şi de folosire, păiuşul înalt pentru robusteţe la modificări climatice, pirul cristat pentru rezistenţă la secetă, firuţa pentru rezistenţă la păşunat şi altele.

În final, fiecare gospodar sau fermier îşi va putea aprecia singur amestecul de ierburi format, însumând punctajul (steluţele) din dreptul fiecărui criteriu cu opţiunea aleasă în prealabil pentru fiecare amestec simplu.

Numărul minim pentru un amestec simplu este de 20 şi cel maxim este de 40 steluţe sau puncte, pe scara de amestecuri:  foarte slabe 20-24 puncte; slabe 25-28 puncte; mijlocii 29-32 puncte; bune 33-36 puncte şi foarte bune 37-40 puncte. Apariţia unui singur „0” anulează din start alegerea amestecului preconizat.

PRINCIPALELE IERBURI PERENE DE LA NOI

Exemplu de apreciere a unui amestec format dintr-o graminee şi o leguminoasă

De exemplu, ne propunem să găsim un amestec pentru fâneaţă sau însilozare în condiţii de irigare din sudul ţării. Ne oprim asupra amestecului simplu dintre golomăţ şi lucernă (G ­ L).

Golomăţul este o specie pentru fâneaţă (**), cu o longevitate culturală de 4-5 ani (**), răspunde bine la irigaţii (**) şi fertilizare (**), este înalt (**), cu instalare mijlocie în anul I (*) şi concurenţă puternică în anii următori (**), cu un grad mijlociu de înmulţire vegetativă (*), capacitate de otăvire puternică (**) şi rezistenţă la călcare mare (**), în total 18 puncte (steluţe).

Lucerna este de asemenea o specie ideală pentru fâneaţă (**), cu o longevitate de 4-5 ani (**), comportare bună la irigare (**), mai slabă la fertilizare (*), este înaltă (**), cu instalare bună(**), concurenţă mijlocie (*), înmulţire vegetativă slabă (*), capacitate otăvire foarte bună (**) şi rezistenţă la călcare slabă (*), în total 16 puncte (steluţe).

Însumând punctele acumulate de amestecul G ­ L rezultă 18 ­ 16 ° 34 puncte, încadrându-se la grupa de amestecuri bune pentru scopul propus.

În continuare, după alegerea amestecului de ierburi, trecem la următoarea fază de stabilire a raportului  dintre graminee şi leguminoase care de regulă este de 60-80% graminee şi 20-40% leguminoase, cantităţi de seminţe necesare la hectar şi alte verigi tehnologice existente în cărţi, broşuri şi pliante cu înfiinţarea pajiştilor semănate în arabil sau reînsămânţarea celor degradate.

Pentru supraînsămânţarea pajiştilor dagradate, cantităţile de sămânţă se reduc cu 30-50% din norma pentru pajiştile semănate. Din cele prezentate rezultă că alegerea amestecurilor de ierburi este o problemă dificil de rezolvat, care necesită însuşirea urgentă a unor cunoştinţe temeinice de cultura pajiştilor.

CALCULAREA PUNCTAJULUI ÎN CAZUL UNUI AMESTEC FORMAT DINTR-O GRAMINEE ŞI O LEGUMINOASĂ

Articol publicat în revista Ferma nr. 5(37)/2005